La Salina din Turda

Trebuie sa spun de la bun inceput ca nu sunt o mare calatoare, ca nu prea-mi sade bine cu drumul si ca daca undeva nu e confortabil, inseamna ca nu-mi e destinat sa fiu acolo.

Zilele astea am plecat sa-mi vizitez niste rude de prin Ardeal. Ardealul e, pentru mine, nu numai locul unde am copilarit, dar si locul unde eu am impresia ca se gasesc cei mai calmi si mai gospodari oameni. Si ce loc minunat am descoperit!

Sa va povestesc despre salina din Turda, pentru ca merita povestit. Ajungi in Turda, un orasel frumos si cochet, serpuiesti putin si chiar langa se afla o locatie cu ceva ce pare a fi o cladire moderna. Usa de sticla rotativa la intrare, pret relativ de bun simt: 15 lei adultul. Dupa ce te imbraci bine, cred ca in salina sunt vreo 10-12 grade, intri printr-un tunel in arcada, imbracat in sare. Mergi ce mergi si faci la stanga unde dai intr-un balcon ce-ti dezvaluie o priveliste uimitoare: cam la 1-2 km in jos cu o deschidere cam tot pe atat, o groapa imensa in stanca, in stanca de sare! Peretii salinei sunt parca sculptaiti de maini maiastre si pictati in degradeuri de la alb la gri petrol, cu dungi serpuindu-se de-a lungul lor.  Sus acolo in balcon te simti uimitor de mare!!! Ba mai mult ai optiunea sa cobori cu liftul, sau ca vechii mineri sa o iei pe scari pana la baza. Eu una m-am incumetat pe scari cu plodul meu nazdravan in carca si nu mi-a parut rau deloc. Merita efortul! La fiecare etaj se afla o placuta cu anul in care s-a ajuns la nivelul respectiv. Scarile sunt din lemn rasinos, nu sunt alunecoase si sunt suficient de late cat sa ai loc si sa cobori si sa urci.

Cand ajungi intr-un sfarsit la primul nivel al saline, gasesti o intindere enorma de distractie: mese de billiard, mini-golf, amfiteatru, un balcon ce da spre lacul de la nivelul inferior, parculet amenajat pentru copii cu leagane si alte cele, inclusiv lopatele si galetuse pentru “nisip”, care este defapt sare foarte fina, ba chiar si o roata mare in care te poti urca sa privesti salina din toate unghiurile.

Mai coboram vreo patru etaje pe scari, ceva mai inguste si ajungem la cel mai de jos nivel al saline. Acolo deja iti simti narile si sinusurile complet desfundate! Si ce sa vezi: o mareeeeee….. asta ca prima impresie a nazdravanului de 2 ani si 8 luni. Eu explic: “Mama, este un lac!”; el: “Hai sa intram!”. Ma uit in jur si zic: “Da mama, hai cu barca!”

Si uite asa, la salina din Turda, timp de vreo 3 ore, ne-am plimbat prin tunelul de sare, avand posibilitatea sa o gustam din natura, am coborat scarile in mina asa cum fac minerii, ne-am dat in leagan si ne-am jucat cu lopatelele in parc, ne-am plimbat cu barcuta pe lac, si uimitor, privind prin ochii unui copil, atunci cand de la nivelul inferior am privit spre imensul tavan al saline, am descoperit ca are exact forma unei bufnite. La final, am decis sa uracm cu liftul din sticla, nu de alta, dar trebuia sa aruncam inca o data o privire asupra ansamblului spectaculos.

Va recomand cu draga inima sa mergeti sa va desfundati sinusurile la salina din Turda, mai ales insotit de copii.

Accepta oamenii asa cum sunt! Nu le cere mai mult decat iti pot da!

Un om mic la stat, dar mare la sfat mi-a zis de multe ori si imi repeta mereu: “Irina! Ia oamenii asa cum sunt! Nu le cere mai mult decat iti pot da!” Asta e un sfat minunat si inca n-am reusit in totalitate sa il urmez, dar cam asa stau lucrurile in teorie:

1. Uita-te in oglinda!

Ce vezi? Iti spun eu! O perfectiune imperfecta! Tu, cititorule esti unic si tot-odata asemeni celor din specia ta! Un idivid cu calitati si defecte! Un intreg in care s-au suprapus atat lucruri frumoase cat si mai putin frumoase, care impreuna te fac un intreg minunat si unic. Incearca sa te perfectionezi cu fiecare zi care trece! Daca ieri ai fost mai rau decat astazi, iar maine vei fi mai bun, atunci ai atins ceea ce eu numesc “perfectionare”. Competitia fa-o mereu cu tina insati.

2. Accepta-ti defectele!

Accepta ca sunt anumite lucruri la tine pe care nu le vei putea schimba, oricat de mult ai tinde spre perfectiune! Accepta-te asa cum esti! Imi place sa cred, sau cel putin asta ma ajuta la a ma accepta, ca fiecare defect este si o calitate si vice-versa. De exemplu: Daca esti perseverant, pe alocuri probabil ca esti considerat tupeist; daca esti independent, uneori vei fi considerat egoist; daca esti jovial, uneori vei fi considerat prostut!

3. Priveste in jur si incearca sa observi numai jumatatea plina a paharului!

Oamenii sunt oameni! Cu bune si cu rele!” Sau cel putin asa se spune. Ce poti deduce din asta? Ca orice om are momentele lui de umanitate, si orice om are lucruri bune de oferit. Incearca sa te uiti atent in jurul tau, la oamenii care te inconjoara zi de zi: colegi de munca, prieteni, familie. Cu siguranta vei observa ca fiecare dintre ei are macar o calitate pe care tu o apreciezi. Admira-i calitatea! Complimenteaza-l pentru lucrurile bune, si accepta-i defectele. Cu siguranta si tu vei fi acceptat cu bune si cu rele.

4. Cunoaste-ti aproapele!

De multe ori traim alaturi de oameni si multe subiecte raman “tabu”. Din pacate, oamenii nu sunt suficient de curajosi pentru a-si impartasi temerile, dorintele, trairile. Cred ca asta se intamlpla din cauza ca de multe ori nu au fost real ascultati si pur si simplu s-au dezobisnuit sa impartaseasca. Asculta-ti aproapele cat de mult poti! Retine ce auzi! Incearca sa privesti problema si din punctul lui de vedere si empatizeaza. Empatia e un lucru mare, dar e cel mai minunat sentiment pe care-l poti oferii si vei vedea ca si ceilalti vor fi mai empatici cu tine!

5. Invata sa exploatezi calitatile celor din jurul tau!

Atunci cand ai aflat cam ce defecte si calitati au cei din jurul tau, atunci cand te-ai bucurat sa le vezi latura frumoasa si sa le accepti defectele, bucura-te de calitatile lor. O relatie frumoasa se leaga atunci cand ne bucuram de calitatile celui de langa noi. Atunci cand ii cerem fiecaruia ceea ce ne poate da, ceea ce vrea sa ne ofere si ceea ce el, fara efort poate oferi. Daca ceri omului mai mult decat sentimental iti poate da, il vei frustra! O cale sigura catre esec emotional.

6. Schimba ceea ce nu poti accepta!

In final, pot adauga un singur lucru: “Exceptia intareste regula!” Ceea ce nu poti accepta, schimba!

Iarba vecinului e mai verde! Da, dar este fertilizata cu mult rahat!

In lumea asta noua (asa cum o numesc eu), individul a inceput sa fie apreciat in functie de venitul lunar, de masina pe care o conduce, de casa pe care o detine (sau cel putin aparent, pentru ca probabil este luata cu credite gigantice), etc… (va prindeti voi!)

Individul nu mai este apreciat in functie de intelect, coloana vertebrala sau alte nimicuri ce pe vremuri erau la mare cautare.

Asa ca, scara valorilor schimbandu-se, individul s-a adaptat. Individual s-a integrat. Individul s-a limitat. Si din dorinta arzatoare a individului de a fi acceptat, pentru ca pana la urma, omul este un animal social, individul s-a reorientat catre “a avea”, “a detine”,  “a arata ca are, deci exista!”.

Si din toata dorinta asta de a fi privit, admirat si invidiat, a cazut in extrema de a privi si invidia la randu-i.

Uitandu-se peste gard, individul a observat ca iarba vecinului e mult mai verde, roditoare si uniforma. La fel si masina vecinului are mai multi cai putere, la fel si nevasta vecinului parca e mai bine dotata. Evident copiii vecinului sunt mult mai reusiti, la fel si catelului, parca-i luceste blana mai tare! Si individul asta, mic, ajuns la limita epuizarii, la limita creditului, traind intr-o casa mult mai mare decat este in stare sa curete, conducand o masina de teren intr-un oras inghesuit, avand o nevasta pompata cu silicon si niste copii la dunga pe care nici nu-i cunoaste cu adevarat, a ajuns la limita depresiei.

Azi n-am chef sa va dau mura in gura, deci: “Iarba vecinului, este mult mai verde! Da, dar e fertilizata cu mult rahat!”

Cum sa devii un om de succes? Fii fericit!

Daca ma intrebi pe mine in orice fel de zi, ba chiar in orice fel de stare de spirit as avea, tot vei primi acelasi raspuns la intrebarea: “Ce inseamna un om de success?” sau “Ce inseamna succesul?”

Este un raspuns chiar foarte simplu: Fa-te fericit! In fiecare zi, necontenit, pana la ultima suflare, fa ceva ce te face absolut fericit!

Si da, probabil o sa spui ca fericirea nu este o stare permanenta! De accord! Fericirea poate exista in viata noastra numai pe alocuri, intruchipata in anumite momente, forme, perioade. Dar atunci cand vei fi obtinut un moment de fericire pe zi, zic eu, inseamna ca ai dobandit succesul absolut, indiferent de ce standard impune societate, in acest sens.

Cativa pasi simpli, pentru a devenii un “om de succes”:

1. Stabilirea prioritatilor:

In general atunci cand traim pe fuga, suntem distrasi de la foarte multe lucruri, ne focalizam energia si timpul pe lucruri pe care “trebuie” sa le facem pentru a supravietui. In jungla urbana (caci pana la urma tot o jungle este), trebuie sa muncesti, sa alergi de colo colo ca sa reusesti sa-ti indeplinesti toate obligatiile familiale, sa te documentezi incontinuu, iar cel mai adesea uitam sa privim cu atentie intregul.

Cand te aglomerezi, ia o foaie de hartie si stabileste-ti prioritatile. Fie ca e vorba de cariera, familie, viata sociala, enumera-le pentru tine, pe o coala de hartie, in ordinea importantei. Atunci cand vedem lucrurile negru pe alb, este mult mai usor sa ne dam seama ce este cu adevarat important pentru noi.

2. Investeste-ti majoritatea timpului in primele 3 lucruri din ierarhia prioritatilor:

Timpul este relativ! Cunosc oameni care au foarte mult timp liber si totusi se simt sufocati, aglomerati si se plang de lipsa lui. Cunosc insa si oameni care parca jongleaza cu viata. Ii admir pentru ca nu-mi dau seama cum de au atat de mult timp pentru atat de multe lucruri si ba mai mult, privesc totul cu detasare. Secretul este, ceea ce americanii numesc “time management”, si mai exact, oranduirea timpului sau incadrarea lui in tot ceea ce avem de facut sau dorim sa facem.

Daca la inceput iti este greu, poti sa iti organizezi un jurnal in care sa treci dimineata ce ai avea sau ai vrea sa faci in respectiva zi. Prioritizeaza-ti activitatile folosind creioane colorate sau semne de diverse feluri si bifeaza-le pe parcurs ce le rezolvi. Iti jur cu mana pe inima ca va functiona si iti va oferi o liniste interioara sa vezi cat de multe poti bifa.

3. Fii echilibrat si gandeste pozitiv!

Nu mai fi dramatic! Omul tinde sa dramatizeze fiecare eveniment din viata, dar pana la urma toate trec si altele vin. Tin minte ca atunci cand eram in scoala, mama ma mustra pentru fiecare nota proasta pe care o luam si asta devenise pentru mine foarte stresant. Ma gandeam constant la momentul cand voi ajunge acasa si-i voi relata noua mea isprava. Tot stresul s-a risipit intr-o zi, cand am realizat ca, pana la urma nota mea, nu era nici prima nota proasta nici ultima, deci ce rost avea sa ma stresez pe ceva inevitabil?!

Fii mai echilibrat cand analizezi lucrurile ce te deranjeaza, incearca sa privesti problema din mai multe perspective si vei vedea ca fiecare problema are cel putin 2 rezolvari. Una cu siguranta o poti gasi cu mintea limpede!

4. Intretine ce ai cladit:

Dupa ce ai identificat care-ti sunt prioritatile, le-ai incadrat intr-un timp dat, dupa ce ai reusit sa-ti stabilizezi un program in care sa te incadrezi cu tot ce “Trebuie”, dar si cu tot ce “Vrei” sa faci, nu uita sa-l intretii! Mentine-ti obiceiul de a-ti analiza prioritatile, de a-ti oganiza timpul asa cum consideri TU!

5. Aplauda-te si admira-te sau “Lauda-ma gura, ca-ti dau prajitura!”:

In ziua de astazi este greu sa obtii admiratie, o vorba buna sau cuvinte de incurajare. Fie datorita faptului ca din cauza agitatiei oamenii au devenit egocentristi, fie din cauza faptului ca oamenii devin din ce in ce mai competitivi, sau din “n” alte motive.

Este important sa te bucuri de tine, de ce-ai realizat. Invata sa te privesti cu admiratie, sa-ti constientizezi si sa-ti accepti defectele si sa iti apreciezi si exploatezi calitatile.

Nu este nimic rau in a te place si a te lauda in fata propriului EU.

Hai sus pe cai, capul sus si prioritizeaza!

Fa ceea ce vrei! Nu mai astepta!

Astazi m-am intalnit cu o veche amica din generala, intamplator! Depanam amintiri si ne mai spuneam diverse despre fosti colegi, fiecare ce mai aflase, care pe unde mai ajunsese si ce facea. Ii povesteam despre o fosta colega cum ca s-a maritat si locuieste prin Italia. Am fost complet mirata sa o aud spunand: “Oare de ce unii au noroc si altii n-au?!”

Am fost surprinsa, pentru ca real nu intelegeam de ce nu contientizeaza ca ea isi traieste propria viata, ca lucrurile pe care le facem sunt lucrurile pe care alegem sa a le face sau nu, ca oricand ne putem schimba traiectoria.

Am incercat sa-i explic teoria mea, referitor la faptul ca noi depindem de noi insine, ca noi alegem cum sa traim. Chiar daca uneori realmente traiectoria ne este semi-ghidata sau intrerupta de factori externi, la urma urmei putem sa ne intoarcem la traiectoria intiala pe care ne-am stabilit-o, intr-un fel sau altul.

M-am amuzat impreuna cu ea si i-am descris cam cum ar putea ea, in viziunea mea, raportat la momentul x (momentul x fiind conditia ei actuala), sa-si implineasca visul si sa ajunga sa traiasca in Italia, daca ea chiar asta isi doreste.

Pe masura ce vorbeam, realizam eu insumi, ca si eu uneori cu mine am aceleasi discutii in sinea mea. Este foarte usor intr-o lume agitata, nebuna, ciudata (cel putin asa o vad eu) sa ne pierdem cu firea, sa “o luam pe aratura” (asa cum imi place uneori sa zic), pentru o scurta perioada de timp.

Important este sa revenim la, what I call the basics, la ceea ce ne face sa fim noi insine, familiari, satisfacuti, impliniti. Ce te poate face sa te simti asa mai mult decat sa-ti urmezi viata asa cum vrei tu, luand decizii cu care tu esti impacat? Absolut nimic!

Data viitoare cand ai de luat o decizie, gandeste-te in primul rand ce-ti doresti cu adevarat. Scopul este sa ajungi acolo unde ti-ai propus, indiferent de obstacol, iar drumul ar trebui sa fie pavat cu satisfactii. Nimic nu poate avea temelii serioase daca nu este construit caramida cu caramida si nimic nu poate fi mai satisfacator decat sa pui cu propria-ti mana caramizile una peste alta.

Fa ce vrei si fa-o acum! Maine s-ar putea sa fie prea tarziu!

De ce ne place sa ne acoperim cu nimicuri?!

Cand in sfarsit am avut apartamentul nostru, ne-am apucat temeinic de renovare. Ziua eram la serviciu iar noaptea renovam impreuna pana pe la vreo 3 dimineata (mentinez ca aveam un regim foarte bine stabilit, de a comanda seara de seara wu xing si a bea red-bull incontinuu). Acum ma pot lauda ca stiu perfect sa diluez amorsa si sa o intind pe perete J, dar asta este o alta poveste.

Dupa ce in final am finalizat maretul proiect de renovare (in vreo 4 luni), a inceput mobilarea, care a fost ceva mai rapida, iar apoi decorarea. Daca ma intrebati pe mine acum… as fi facut totul complet diferit! Atunci aveam avantul unei tinere care in sfarsit scapase de sub tutela parinteasca si dorea sa-si puna amprenta artistica pe tot ce o inconjura.

Astazi, la ceva ani de la renovare, mobilare si decorare, incep sa realizez, ca noua oamenilor ne place sa ne acoperim cu nimicuri. Nimicuri inutile, decorative, ce ocupa mult spatiu si produc mult praf (sau cel putin il inamgazineaza).

In timp am inceput sa le elimin, sa nu le mai cumpar si sa le refuz cu inversunare. Toate nimicurile astea care ne sunt bagate pe gat, sunt menite sa ne inconjoare cu o falsa imagine a realitatii, sa ne incante privirea si sa ne-o distraga de la lucruri mult mai reale. Toate nimicurile astea sunt menite sa intretina niste corporatii care se bazeaza pe idee de “ochii vad, inima cere”. Extrapoland, este valabil si pentru haine, bijuterii, pantofi, masini, mancare de tot soiul de o gasesti frumos amabalata prin rafturi si are imprimat un termen de valabilitate incredibil de mare.

M-am debarasat de multe din cele enumerate mai sus si intentionez sa ma debarasez de si mai multe, straduindu-ma sa revin la “conditia initiala” (https://visatoaredebucuresti.wordpress.com/2012/09/19/revenirea-la-conditia-initiala/).

Si referitor la cele spuse mai sus, imi vin in minte urmatoarele versuri care descriu destul de bine tot ce vad in jurul meu, printer semenii mei. Enjoy:

Pasarea Colibri – Corydon

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
De mine se teme in taina tot burgul.
Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul…

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase,
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata,
Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata ?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase ?
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase…

Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar,
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar,
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar…

Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine.
Ha ! Ha ! Dac-ati sti cat va sade de bine
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze

C-un tainic creion imi sporesc frumusetea,
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea.

Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt in coreset sub camase,
Fumez numai pipe de opiu uriase,
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica ranjeste
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste,
Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite,
Din mine ies limbi si naparci otravite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare ?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase ?

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.”