Oare chiar suntem egali din nastere?

Acum vreo jumatate de an cred, am vazut ceva, ce presupun ca m-a marcat destul de mult, deoarece revad imaginea in mintea mea frecvent si ma tot gandesc cum as putea schimba lumea J. Pe calea asta, de a constientiza cat mai multe persoane din jurul meu, poate chiar pot schimba ceva, cumva…

Deci cum spuneam, ma idreptam catre serviciu cu masina personala. Intr-o intersectie destul de mare, in fata mea la stop, un taxi, cu pasageri – o familie: tatic, mamica si-un copil, bine imbracat, cam de vreo 5-6 anisori care se zgaia pe geam-. De la cateva masini distanta, se apropia spre noi un alt copilas cam tot de vreo 5-6 ani, descult, murdar, cam dezbracat, cu o privire mult prea matura pentru varsta lui, tinand in mana o sticla plina cu apa si detergent si un stergator de parbriz. Cand copilasul murdar s-a apropiat de taxi, ambii copii s-au privit extreme de intens. Nu stiu de ce, dar chiar puteam sa simt ceva in privirea lor, un semntiment de mila, invidie, suferinta, dar mai presus de toate, multe semene de intrebare. Apoi s-a pus verde, iar noi toti ne-am continuat drumul!

Nu cred ca voi uita niciodata, primul lucru la care m-am gandit cand i-am vazut privindu-se, studiandu-se, ca 2 exemplare complet diferite (ceea ce si erau): “Oare chiar suntem egali din nastere?!” Asa se spune! Atat de fals!

Lasand la o parte toate diferentele genetice care exista intre noi, ce din pantec ne diferentiaza, mai exista si cele culturale, sociale, materiale…

Daca putem schimba ceva in privinta diferentelor din nastere, nu stiu… Dar cu siguranta, incercand sa fim mai atenti la tot ce exista in jurul nostru, fiind mai empatici, mai toleranti, constientizand ca fiecare provine din medii diferite, ca nu toti am avut candva aceleasi sanse, am putea estompa diferentele pe parcurs. Le-am putea gestiona mai bine!

Atunci cand fiecare idivid este “exploatat” corect, lucrurile devin mai simple, mai line, mai firesti, atat pentru societate cat si pentru insasi individ.

Dedicati macar 5 minute pentru a va gandi, cat de toleranti ati fost astazi!

Advertisements

4 thoughts on “Oare chiar suntem egali din nastere?

  1. Nimeni nu este egal cu nimeni, oricat ai incerca sa compari o persona cu alta nu reusesti sa pui semnul ” = ” fiecare are un ” + ” sau ” – ” . De foarte multe ori m-am intrebat de ce altii nu au ce am eu, si in acelasi timp de ce nu am eu ce au iei. Copii ce vina au ca parintii nu au “posibilitati” sau ca au? Unii reusesc sa ajunga la nivelul celor cu “posibilitati” si sa le ofere o copilarie pe care iei nu au avuto, copiilor. Cand vom fi toti egali? Presupun ca niciodata!

  2. Nici plantele, nici animalele nu-s egale-n șanse. Dar nu contează individul, viața toată merge înainte.
    Egal ești doar tu cu tine – cel puțin așa ar trebui.

    Gândește-te la cei doi copii: unul merge la școală, celălalt e în vacanță continuă. Ce o fi mai bine?

    • Poate cel mai bine ar fi o combinatie intre cele 2. Ne tinem copiii prea mult in puf! Cei care ne ocupam de ei. Poate ca o combinatie intre cel ce spala masini si cel ce merge cu taxiul, ar fi ideal, doearece real vorbind cel ce spala masini il va manca de viu pe cel ce merge cu taxiul, cand vor ajunge la varsta majoratului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s