De ce ne place sa ne acoperim cu nimicuri?!

Cand in sfarsit am avut apartamentul nostru, ne-am apucat temeinic de renovare. Ziua eram la serviciu iar noaptea renovam impreuna pana pe la vreo 3 dimineata (mentinez ca aveam un regim foarte bine stabilit, de a comanda seara de seara wu xing si a bea red-bull incontinuu). Acum ma pot lauda ca stiu perfect sa diluez amorsa si sa o intind pe perete J, dar asta este o alta poveste.

Dupa ce in final am finalizat maretul proiect de renovare (in vreo 4 luni), a inceput mobilarea, care a fost ceva mai rapida, iar apoi decorarea. Daca ma intrebati pe mine acum… as fi facut totul complet diferit! Atunci aveam avantul unei tinere care in sfarsit scapase de sub tutela parinteasca si dorea sa-si puna amprenta artistica pe tot ce o inconjura.

Astazi, la ceva ani de la renovare, mobilare si decorare, incep sa realizez, ca noua oamenilor ne place sa ne acoperim cu nimicuri. Nimicuri inutile, decorative, ce ocupa mult spatiu si produc mult praf (sau cel putin il inamgazineaza).

In timp am inceput sa le elimin, sa nu le mai cumpar si sa le refuz cu inversunare. Toate nimicurile astea care ne sunt bagate pe gat, sunt menite sa ne inconjoare cu o falsa imagine a realitatii, sa ne incante privirea si sa ne-o distraga de la lucruri mult mai reale. Toate nimicurile astea sunt menite sa intretina niste corporatii care se bazeaza pe idee de “ochii vad, inima cere”. Extrapoland, este valabil si pentru haine, bijuterii, pantofi, masini, mancare de tot soiul de o gasesti frumos amabalata prin rafturi si are imprimat un termen de valabilitate incredibil de mare.

M-am debarasat de multe din cele enumerate mai sus si intentionez sa ma debarasez de si mai multe, straduindu-ma sa revin la “conditia initiala” (https://visatoaredebucuresti.wordpress.com/2012/09/19/revenirea-la-conditia-initiala/).

Si referitor la cele spuse mai sus, imi vin in minte urmatoarele versuri care descriu destul de bine tot ce vad in jurul meu, printer semenii mei. Enjoy:

Pasarea Colibri – Corydon

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
De mine se teme in taina tot burgul.
Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul…

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase,
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata,
Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata ?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase ?
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase…

Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar,
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar,
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar…

Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine.
Ha ! Ha ! Dac-ati sti cat va sade de bine
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze

C-un tainic creion imi sporesc frumusetea,
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea.

Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt in coreset sub camase,
Fumez numai pipe de opiu uriase,
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica ranjeste
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste,
Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite,
Din mine ies limbi si naparci otravite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare ?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase ?

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.”

Advertisements

4 thoughts on “De ce ne place sa ne acoperim cu nimicuri?!

  1. Nu stiam versurile, nu stiam autorul, dar am devenit…e prea mult spus?!..fan?
    De ce ne acoperim casa, trupul, contiinta- de nimicuri? Chiar, buna intrebare!….
    M-apuca si pe mine revolta uneori, cand vad manipularea masiva a comerciantiilor care ne dicteaza ce sa cumparam-ca e la moda, sa uitam de pantofii pe care am dat 1/4 din salariu cu 5 luni in urma, ca gata! sunt desueti…si reclamele ale ce sfredelesc minte si te duci ca un robot la market, ca de, e promotie si e musai sa nu o ratezi!
    Recunosc, sunt si eu o sclava umila a cumparaturilor, dar lucrez cu indarjire sa ma eliberez din jug, cum spui tu ca incerci sa faci cu fumatul…
    Am reusir sa scap de sindromul dublarii produselor care imi placeau, din care luam musai 2, chiar trei culori….si incerc sa nu na nai tenteze toate culorile de posetute si de pantofiori, ca sigur pot trai si fara curcubeu in garderoba…
    Casa…e insa locul nostru de refugiu, si e cel mai mare pacat sa o impodobesti casa placa celorlalti, sa o faci doar pentru emfaza…casa trebuie sa iti placa tie si celui cu care o imparti-ATAT! Deci,poate fi simpla, modesta, incarcata de amintiri sau doar de iubire..

  2. Vroiam sa completez cu un reportaj micut, vazut cu ceva timp in urma, despre un tip care vanduse cam tot ce avea la oras (casa, masina, etc), si se mutase undeva, la tara, traind simplu, dar fff linistit si multumit. Remarca afptul ca doar in mintea noastra TREBUIE sa avem case mai mari, masini mai luxoase…etc…ca de fapt omul e o fiinta ce are nevoi simple de a trai si cheltuieste prea multe resurse si prea multa energie muncind ca un sclav, de dimineata pana seara, ca sa isi permita casa, masina, in loc sa duca o viata aproape de natura, cu cateva ore de munca ce ii asigura o existenta decenta.Recunosc, acel reportaj, m-a schimbat un pic…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s