Jurnal de fumatoare!

M-am hotarat sa scriu despre cum am devenit fumatoare si despre cum a evoluat toata tarasenia asta nefasta pe care o urasc, pentru ca in primul rand imi limpezeste gandurile referitor la ceea ce simt pentru tigari, si nu in ultimul rand, ma gandesc ca daca alti tineri vor citi acest articol, se vor gandi de 2 ori inainte sa traga primul fum.

Pe vremea cand eram in liceu, cand toti ceilalti in jurul meu fumau, pe ascuns, prin toalete, prin colturi dosite din curtea scolii si furau tigari de la parinti, eu eram cuminte. Fumatul mi se parea cea mai mare prostie (care dealtfel mi se pare si acum), mi se parea dezgustator si totodata stiam ca tata e complet anti fumat (doamne feri’ sa-l fi dezamagit vreodata pe tata!).

Tocmai datorita relatarii celor din paragraful anterior, trag concluzia ca-s si mai proasta ca m-am apucat, pentru ca eu nu am facut-o la o varsta frageda, din teribilism. Nu! Eu am facut-o la 20 de ani, cu capul pe umeri, cu convingerea ca nu-mi place si ca nu voi deveni niciodata o fumatoare.

Pe la 20 de ani eram in armata, infirmiera la cea mai mare infirmerie militara, din tara cu soare. Pe vremea aia si cred ca si acum, era acolo un flux de clientela de nu-ti vedeai capul de treaba. Intram pe lumina si ieseam pe intuneric si niciodata nu-mi dadeam seama cand trecea timpul. Observam ca toti fumatorii ieseau in pauza de tigara, iar noi, restul, stateam inchisi si munceam la foc continuu. Asa ca-n mintea mea de femeie a-tot-stiutoare a incoltit o idee. Ce-ar fi sa ma prefac ca fumez si sa ies in pauze… Zis si facut!!! Mi-am cumparat un pachet de tigari si “pauzeam” cat era ziulica de lunga fara sa fie nici cea mai mica problema din partea superiorilor! Pe vremea aia ma tinea un pachet cam o luna, caci fumam numai in baza.

Apoi am terminat armata (dupa 2 ani de fumat in pauze si numai insotita de alti fumatori) si mi-am zis: “Stop cu fumatul! Nu mai este necesar!” Cand am ajuns la facultate inca se fuma prin institutii publice si nu va pot descrie cati fumatori erau. Taiai fumul cu cutitul pe coridoare, in timpul pauzelor, si da, fumam si eu! Fumam pentru ca stateam la palavre cu colegii si profesorii, fumam pentru ca deja imi facea o deosebita placere! Atunci mi-am dat seama ca am o problema si ca am devenit cu adevarat fumatoare. Ca sa zic sincer, mare importanta n-am dat pe atunci acestui lucru, pentru ca fumam foarte putin (din lipsa de bani), fumam numai la scoala sau cand ieseam si eram probabil mult prea tanara sa ma gandesc la astfel de lucruri.

Cand l-am intalnit pe Gladiator, fuma si el (el era un famator proaspat, tembel la fel ca mine!). In primul an impreuna, ne petreceam noptile vorbind pana rasarea soarele, vrute si nevrute, si de, in timpul asta fumam si depanam amintiri, experiente de viata, idealuri… iar tigarile le furam de la soacra-mea.

Mi-am pus cu adevarat intrebarea despre ce simt eu despre faptul ca fumez, atunci cand am decis sa avem un copil. Mi-am zis clar ca ma voi lasa cand voi ramane gravida, si ce sa vezi, am ramas din prima. Am intrat intr-o stare de euforie caci eram garvida si stres caci trebuia sa ma las de fumat! Am citit tot ce se poate gasi pe internet despre cum tigarile afecteaza fatul si mai ales oxigenarea creierului sau, si cred ca in mintea mea s-a facut un declick: “Imi omor copilul daca fumez!!!” Din a 3-a zi de cand am aflat ca sunt gravida n-am mai fumat!!! Evident imi doream enorm, dar nu puteam. Aveam ceva ca o bariera mentala ce ma oprea. O sa va zic insa ca in primele 3 luni de sarcina visam noapte de noapte ca fumez incontinuu, si imi placea, caci chiar daca eu nu puteam fuma, macar imi satisfaceam pofta in somn. Pe tot parcursul sarcinii, chiar daca simteam nevoia din ce in ce mai putin sa fumez si nu ma mai gandeam prea mult la tigari, mereu asteptam in sufletul meu acea tigara de dupa sarcina, acea tigara linistitoare. Si asta cred ca ma tinea pe linia de plutire! Gandul ca voi fuma, chiar daca nu chiar acum!

Dupa nastere a urmat alaptarea si multe alte responsabilitati. Am stat cu Andru acasa 1  an si 8 luni, timp in care am trecut prin diverse stari de spirit, de la cele mai euforice la cele mai mizerabile. Dupa ce am terminat cu alaptatul m-am apucat iar de fumat (prostia cu nr. 2). M-am apucat pentru ca atunci cand fumam, erau singurele momente de pace si liniste interioara, cand il lasam pe Andru in patut, iar eu ma inchideam pe balcon si stateam cu mine insumi.

Tigarile m-am facut sa socializez mai mult, am cunoscut prin intermediul lor multi oameni, am legat prietenii si mi-am facut relatii. Cred ca in lumea asta exista asa numita “solidaritate a fumatorilor”, pentru ca din ce in ce mai mult suntem pusi la zid, pentru ca ne dorim cu totii defapt sa ne lasam de fumat si de obicei ne impartasim motivul stupid pentru care ne-am apucat de fumat. Vedeti voi, pentru mine fumatul, probabil ca a avut mereu conotatii sau imprejurari foarte placute (odihna, socializare, iubir, meditatie chiar)…

O sa v-o zic tare si raspicat: Nu va apucati de fumat daca inca n-ati facut-o, e un rollercoaster al emotiilor, e un rollercoaster financiar si e cel mai prostesc lucru pe care l-ati putea face pe lumea asta, crezand ca nu veti deveni dependenti! Eu una ca fumatoare traiesc mereu cu teama de a nu muri mai tanara decat ar trebui, traiesc cu teama ca intr-o buna zi voi auzi cuvintele alea cumplite: “Suferiti de Cancer!!!” si recunosc ca-mi rasuna in minte mereu. Traiesc cu teama de a nu-mi imbatrani tenul inaintea vremii, teama de a nu mi se ingrosa vocea si de a nu mirosi ca o scrumiera (caci am intalnit multi fumatori care miros asa).

Imi doresc sa devin un fumator calculat! Imi doresc sa nu mai simt nevoia sa fumez, dar nu-mi pot imagina viata de la un moment dat, fara sa mai trag un fum!!! Pur si simplu uneori e o placere mult prea mare! O placere vinovata. Tot ce pot spune e ca imi doresc sa ajung la o asemenea putere de stapanire de sine incat sa reusesc sa fumez 2 tigari pe zi, una dimineata si una seara (si-am cunoscut persoane care fac asta cu succes).

N-as vrea sa-mi omor pasiunea dar nici sa mor pentru ea!

Advertisements

7 thoughts on “Jurnal de fumatoare!

  1. Irina, dupa cum stii, eu nu fumez, insa textul tau mi-a starnit o pofta nebuna… :))

    Succes in demersul de fumatoare calculata!

    Ciprian B

  2. Saluti! Din nou un subiect bun de dezbatere, hihihih. Si eu m-am apucat destul de tarziu , cred ca aveam vreo 22 de ani, motivul: daca stau sa ma gandesc bine grupul fumatorilor era mult mai mare decat cel de nefumatori si na cum eu sunt o persoana mai sociabila, auzind de la altii ca decat sa respir fumul de tigara mai bine as fuma, uite ca m-am apucat!!! Am avut perioade cand fumam mult, dar nu mai mut de un pachet pe zi. Eu zic ca nu sunt o fumatoare ” inraita” caci sunt zile cand chiar nu simt nevoia de o tigara si nu fumez, insa uneori efectul de “turma” este mai puternic decat vointa mea.

    O zi buna !! 🙂

  3. Irina, chestia cu socializare nu e o problema pentru mine, ca pot sa stau cu 100 de fumatori in incapere, sa vorbesc cu ei , si sa nu ma tenteze cat de putin sa le imit gesturile…a renunta la fumat poate fi un pariu cu tine insati, si o investitie serioasa in propria sanatate, In ziua de azi, farmaciile sunt pline de ajutoare, si poti inlocui gestul de a duce tigara la gura, cu cel de a soarbe dintr-o “barja”, cum ii zice sotul meu, de ceai verde…sau , ma rog, ce altceva doresti tu…
    Nu: categoric nu inlocui cu guma, bomboane, biscuitei, ca altfel distrugi alte organe, si dai acul cantarului peste cap!

  4. De trei luni nu mai fumez? Nici nu mai știu …
    Și a fost mult mai simplu decât credeam. Îți tre’ două-trei motive pe care să le rotești în minte (ca de unul singur te plictisești) și să renunți la gândul că o să mai fumezi cândva.
    Și am trecut prin ceva băute în fum, se poate și fără gest. 🙂

    PS: E foarte distractiv să vezi fumătorii rămași fără țigări 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s