Cum am devenit o femeie de 30 de ani!

Am asteptat cu disperare varsta de 16 ani, am dat o mega petrecere, m-am simtit foarte matura si mi-am scris o scrisoare catre “Eu la 18 ani”, cu ce asteptari am de la mine. Cand a venit si 18, eram deja euforica. Ajunsesem la varsta majoratului, eram Adult! Mi-am luat permis, am terminat liceul, ce sa mai, om in toata firea.

Am urat mereu faptul ca cei ce nu ma cunosteau, imi dadeau cu vreo 4 sau chiar 5 ani mai putin decat aveam, ca pe strada eram strigata Domnisoara, cu toate ca eu eram o Doamna in toata firea, ba chair pe cand aveam vreo 22-23 de ani, atunci cand m-am dus sa-mi cumpar tigari, vanzatoarea mi-a cerut buletinul.

In alergatura asta continua de a ma maturiza, n-am sesizat niciodata ca-s mult mai matura decat alti oameni de 50 de ani si nici n-am sesizat ca doar eu ma vedeam ca pe un copil mereu.

Prima data cand mi-am dat seama ca nu-s chiar asa de tanara, era pe la 26 de ani. Pe vremea aia, Vodafone facuse o reclama cu o promotie la nu stiu ce abonament de tineret, iar varsta limita era de 26 de ani. Fix cat aveam eu! S-a aprins un beculet! Adica astia de la Vodafone mi-au dat un ultim an de tinerete?! Cand trecuse tineretea mea asa de repede?!

Apoi am inceput sa ma-ntalnesc prin lift cu adolescenti pe care-i stiam de cand erau copii. Si ce sa vezi: ma salutau cu “saru’ mana”… Mie, mi se parea bizar, ba chiar hilar. Eu ma vedeam eternul adolescent, cand eram inconjurata de altii ma simteam oarecum mica, probabil pentru ca mica sunt (de statura).

Cand am facut 29 de ani, mi-am dat seama ca teribilul eveniment era aproape. Schimbam prefixul, intr-un an! Nici macar eu nu mai puteam spune ca-s adolescent! De la 30 de ani clar intri in middle-age, e o tinerete tarzie. Atunci a inceput framantarea interna: incercam sa ma agat de tinerete in orice mod posibil: ma gandeam sa-mi fac un tatuaj; eram disperata sa ies din casa sa socializez cat mai mult; m-am imbatat de cateva ori (cand eu de fel nu prea beau alcool!).  Ma priveam in oglinda si observam riduri fine, imi priveam mainile si le vedeam pe ale mamei atunci cand eram mica si ma mangaia. Devenisem obsedata de infatisarea mea si nu-mi dadeam seama cand am imbatranit?! Cred ca treceam prin ce-a trecut tata pe la 50 de ani (si pe vremea aia saracul, faceam misto de el…), cand i-a crescut burtica si era disperat sa o dea jos, cand a descoperit ca are parul rar si s-a dat cu fiole pentru cresterea parului… Probabil am trecut in tot anul asta dintre 29 si 30, prin tot ce trec acei oameni care ajung in “middle age crisis”.

Scopul meu in viata, in anul asta a fost sa slabesc! Si-am slabit vreo 10 kg (ceea ce nu e rau dealtfel!). Mi-am improspatat toata garderoba cu pantofi cu toc cui si rochii cat mai indraznete, am inceput sa ma machiez zilnic (lucru pe care inainte nu dadeam 2 bani…). Mi-am cumparat cele mai miraculoase creme de fata si cele mai sucare bijuterii! Eram intr-o continua cautare a perfectiunii fizice, caci de, in mintea mea se tot auzea: “Daca tot e sa fac 30 de ani, macar sa-i fac in mare stil! Macar sa arat mult prea tare pentru cei 30 de ani ai mei!”

Minunatul eveniment l-am sarbatorit fara sarbatoare! Am fost nevoita sa duc prajituri la serviciu evident, dar am facut-o imbracata in cea mai tare rochie de culoarea fildesului, dupa ce imi petrecusem o seara intreaga epilandu-ma, cremuindu-ma si parfumandu-ma. Acasa n-am facut nimic in familie, nici cu prietenii. Pentru mine n-a fost un eveniment notabil. O simpla imbatranire! O schimbare de prefix sacaitoare, si cred ca-ar trebui ca de acum incolo, cand ne apropiem de schimbarea prefixului sa sarim direct la 31, 41, 51, 61 si tot asa pana la 121!

Cred ca cel mai greu mi-a fost pentru eu aveam un plan. Aveam un plan, poate absurd cu ce trebuie eu sa fac si ce etape sa ating la fiecare varsta. Sa termin facultatea, sa fac studii post-universitare, sa ma marit, sa am casa mea, sa fac un copil… Si le-am atins pe toate, exact dupa schema din capul meu pe care mi-o alcatuisem pe la varsta de 20 de ani. Dar ce sa faci cand ajungi la finele ei? Totul era foarte clar detaliat pana la 30! Ce se-ntampla atunci, cand ai ajus acolo si-ai infaptuit pe drum tot ce era de-nfaptuit?!

La cateva luni de la eveniment ma simt fantastic! Probabil ca-am scapat de corvoada! A trecut si asta cum trec toate. Tatuaj nu mi-am facut, am mai relaxat motoarele si ma bucur de caminul propriu fara sa ies atat de des, de baut nici vorba, si macar m-am ales cu o silueta de invidiat si un ten impecabil.

La anul in Mai fac 31, si astept cu nerabdare, ca sa nu mai fiu nevoita mereu sa raspund la absurda intrebare, pe care le-o puneam si eu candva altora: “Ti-a fost greu sa schimbi prefixul?!”. “Da mi-a fost!”

Daca va-ntrebati ce schema am de-acum incolo, si ce planuri am pentru urmatorii 10 ani, va zic simplu: “Nu mai cad eu in capcana asta! Ce-o fi sa fie, asa va fi…”

La 30 de ani, cu riduri fine, va declar solem: “E prima data in viata, cand astept cu nerabdare sa vad ce-o sa fie in urmatorii 10 ani! Nu fac planuri, scheme complicate, nu concep targete corporatiste. E prima data-n viata cand ma las purtata de val si nu mi-e teama de necunoscut.”

Advertisements

8 thoughts on “Cum am devenit o femeie de 30 de ani!

  1. Saluti!!!!!!! hmmmm astazi ai atins un subiect delicat pentru doamne si domnisoare de c nu, caci unele saracutele arata la 18 ani ca la 40.
    Sa ma gandesc un pic cum este la mine 🙂 : pana pe la vreo 24 de ani mi-am aratat varsta daca pot spune asa, lucru care spun eu nu este rau. Anii au trecut si am ajuns si eu la frumoasa varsta de 30 de ani, nu simt ca am imbatranit iar lucrul cel mai ciudat si care ma face sa ma simt si mai bine este ca nimeni nu imi da aceasta varsta. 🙂
    Cand am schimbat “‘prefixul'” nu a fost jale, chiar m-am distrat la petrecere,dar am simtit nevoia de o schimbare ca si tine Irina: cateva kg de dat jos, tunsoare si culoare noua si haine un pic altfel fata de ce purtam eu.

    Sa fie de vina aceasta criza a varstei? Habar nu am !!!!!!!!!!! 🙂

  2. Oooeeeaaaahhhh,eu am 25 de ani,nu inteleg de ce toata lumea imi spune:”aha,ai 26 de ani si tu!”mai sunt doua luni pana ii implinesc,deci am 25 :D..asa arata unele documente,dupa parerea mea am vreo 15 si stiti ce?cred ca 15 o sa am toata viata.Da,stiu, multora nu le convine,de fapt,nu stiu cine accepta asta cu adevarat :(.Nu vreau sa ma schimb,nu vreau sa ma maturizez in sensul ala de imbatranire,ca altfel sunt destul de matura, mult mai matura decat cei care se cred foarte maturi.Gandesc lucrurile destul de profund si nu iau niciodata decizii pripite,nerumegate.Pentru mine maturitatea nu inseamna rochii pana la glezne sau par facut permanent :))Si eu sunt destul de matura chiar daca unghiile mele sunt vopsite fiecare in cate o culoare,chiar daca parul meu e tuns asimetric si chiar daca n-am nici o fusta mai lunga de 20 cm.Stiu ca cei care imi spun ca sunt imatura o fac din oarecare invide,sunt oameni care nu mai au curajul sa dezvaluie acel copil pe care,cred eu, fiecare din noi il ascunde in interior viata intreaga.Nu cred ca sufletul imbatraneste vreodata,doar trupul,iar asta ne face sa fim altfel:rautaciosi,uraciosi,frustrati.Imaginati-va daca nu ar exista oglinzi,daca nu ne-am putea vedea corpul in toate detaliile lui,nu credeti ca am continua sa fim mult mai tineri pana la sfarsitul vietii?nu credeti ca exteriorul ne face sa modificam interiorul?orice om cu parul alb va fi jenat de multe ale tineretii dar daca nu ar putea vedea ca arata mult altfel decat la 20 de ani,oare lucrurile nu ar sta altfel?Deci,eu zic sa lasam deoparte prejudecatile si sa ne simtim de cati ani vrem fiecare dintre noi!!!:) Good luck!

  3. pentru mine “30” a fost fantastic pentru ca eram insarcinata si in culmea fericirii….dar am asa un presentiment ca, dupa vorba veche “fiecare lucru trebuie facut la timpul lui”, daca nu am avut “criza” cind ar fi trebuit sa o am si cind o are toata lumea, o sa fie mult mai grava la +10…..asa imi place mie sa fiu mai “speciala”….keep you in the loop..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s