Doi ochisori verzi…

Prin peregrinarile mele prin oras, in trafic, m-am oprit la stop. Rosu! Soare, frumos, cald, o zi de toamna dementiala!

Fiind prima oprita la stop ,privesc usor alaturi, la trecerea de pietoni: o mama cu 2 copii: ea, o tanti imbatranita inaintea vremii, infofolita cu te miri ce, carand intr-un, ceva improvizatie de port-bebe, un prunc minuscul, sa zicem pe la vreo 4 luni. Nici nu-i vedeai infatisarea de ingramadit ce era la sanul mamei. Se oprise tanti,sa-i puna o basma pe cap. Langa ea, se vede un carucior de carat “sarsanale”. Din carucior rasare un capsor: un bietel pe la vreo 2-3 anisori, murdarel, negricios si trist.

Parca la stop mi se intampla toate! La stop trebuie eu sa descopar universul asta iar si iar…

Un prichindel dragalas, cu ochisorii verzi, un verde smarald, trasaturi finute si spiritul infrant. Ma privea suspicios si i-am zambit! Nimic… Nu scot nici o emotie de la el. Ma stramb, scot limba, ma hlizesc, ma schimonosesc in toate felurile universului posibile. Liniste deplina! Tace, ma priveste fara sa-si schimbe catusi de putin infatisarea. E coplesit… e obosit… e plictisit… e deprimat…

Ii vad ochisorii in fiecare zi, in imagina imprimata adanc in mine, si de fiecare data cand ii vad ma-ntreb: cum am ajuns sa traiesc intr-o lume in care nu pot scoate un zambet sau macar o grimasa de la un pusti minuscul de 2 anisori…

Aveti careva vreun raspuns?!

Advertisements

5 thoughts on “Doi ochisori verzi…

  1. Ia lumea asa cum este ,pentru ca altfel, ai sa cazi intr-o melancolie blegoasa (depresie ), de n-o sa mai sti sa iesi din ia.S-a dus vremea povestilor, cand binele invingea intodeauna. Trezestete fetita tati.

  2. …Te-ai gandit ca nu recunostea gestul??? Ca i s-a parut ciudat, strain, ofensator, poate…(bine ca nu a inceput sa planga!).
    Ma gandesc adesea, si nu o spun de amorul artei, la miile de fiinte ca el, adusi pe lume de parinti total inconstienti de responsabilitatea uriasa a conceperii si aducerii lui pe lume….ma gandesc ca desi prin Constitutia noastra se sfiintesc drepturi egale tuturor cetetenilor, in relitate unii “sunt mai egali ca altii”, si in niciun caz nu suntem egali!…Ca din vina societatii…ca din vina lipsei totale de educatie…ca saracia…realitatea ca ochisori de toate culorile nu recunosc zambetele, nu recunosc empatia, nu au habar de cuvinte rostite cu blandete!…
    Am intalnit cu ceva ani in urma(3, cred) o frumusete pura, o copila de 9-11 ani care astepta sa ii cedezi carutul de la market pentru cei 5 lei, si eu si sotul meu am ramas inmarmuriti de cat de frumoasa era, de ochii ei albastrii, mari si patrunzatori, si ne-am gandit imediat ca viata ei nu va fi deloc usoara, ca mai devreme sau mai tarziu cineva se va gandi cum sa profite de pe urma unui astfel de chip…
    …se intampla ades, Irina, si doar intamplarea face ca noi sa remarcam dramele reale ale altora de langa noi, in restul timpului fiind prea preocupati de micile noastre drame personale….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s