Inteligenta emotionala MY ASS!

Intr-un hotel din Turcia, am descoperit o carte! Mi-a facut cu ochiul, am aruncat-o in bagaj si m-am decis sa o imprumut pe o perioada nedeterminata… Am uitat de ea in geamantan, si abia recent am descoperit-o. Mare mi-a fost surprinderea, cand am citit-o pe nerasuflate, intre mersul la “scarbici” si  sarcinile de mamica, stand treaza-n noapte, citind-o, literalmente pana imi fugeau literele de sub ochi.

Cartea se numeste “The psychopath test” si este scrisa de un anume journalist pe nume Jon Ronson, de care eu nu mai auzisem pana acum. Daca intelegeti engleza, va recomand sa o cititi (si in urma unui studiu am descoperit ca ati putea-o cumpara aici: http://www.amazon.co.uk/Psychopath-Test-Jon-Ronson/dp/0330492276). Cartea, este o non-fictiune si este ca un fel de calatorie a jurnalistului in lumea psihopatilor, dar nu numai…

Recunosc ca primul capitol nu e foarte captivant, dar incepand de la al doile-a devine din ce in ce mai interesanta, tratand in primul rand ideea a ceea ce inseamna termenul “Psihopat”, daca real bolile psihice (psihopatia nefiind una dintre boli…) pot fi tratate de catre psihiatrii, si aici detaliaza scriitorul pe scurt lupta dintre Scientologi (http://en.wikipedia.org/wiki/Scientology) si Psihiatrii (lupta despre care habar nu aveam ca exista), apoi despre cat de mult s-a marit manualul ce aduna la un loc bolile psihice (“DSM”) de-a lungul timpului, si daca real vorbind s-au inmultit bolile psihice, sau daca pur si simplu am devenit noi, oamenii, obsedati de etichetarea diverselor comportamente (unele chiar normale!!!)…

Ideea de baza insa este ca, am descoperit, psihopatia pare a nu fi o boala psihica, ci mai degraba un handicap: Psihopatii sunt considerati persoane lipsite complet de Empatie. Si iata de ce cartea mi-a starnit atat de mult interes: presupun ca cei ce ati citit pana acum mai tot ce-am scris, ati observant cat de profund sunt dezamagita de lipsa de emaptie din randul semenilor mei, si cu cata disperare caut un raspuns la “unde a disparut ea?!”; “de ce a disparut empatia?!” si tot asa… Se pare ca avem in creier o glanda care s-ar numi “amygdala”, ce secreta o anumita substanta responsabila cu crearea unor stari anxioase, stari de mila, remuscare – ietete, intr-un cuvant empatie-. Psihopatii, se pare, nu au aceasta glanda. Plecand de la aceasta idee si ma rog, teorie psihiatrica, un anume Bob Hare, a creat o lista cu 41 de caracteristici (http://en.wikipedia.org/wiki/Hare_Psychopathy_Checklist), pe care oricine o poate folosi pentru a descoperi daca cineva este psihopat sau nu, deoarece se pare ca psihopatii au si anumite caracteristici cum ar fi: Vanitatea – ietete un alt subiect fascinant pentru mine.

Cartea documenteaza o intrega harababura de la incercarile de a se gasi un tratament pentru psihopatie, ceea ce se pare ca nu exista, tocmai datorita faptului ca psihopatia nu este o boala, ci un handicap, pana la intrebarea esentiala pe care si-o pune la un moment dat creatorul listei “pentru descoperirea psihopatilor”, Bob Hare, intr-o discutiea amanuntita cu jurnalistul/scriitorul Jon Ronson. El se intreaba daca oare nu a gresit profund efectuandu-si toate studiile asupra psihopatiei in randul puscariasilor, in loc sa si le fundamenteze mai degraba pe Wall Street.

Cica, doar 1% dintre populatia globului ar suferi de psihopatie. Psihopatii, avand o caracteristica comuna: Ambitia, sunt de obicei oameni destul de inteligenti, pe care ii gasesti foarte sus in scara ierarhica a societatii. Si intrebarea pe care si-o pune scriitorul, este: Oare noi, o majoritate de 99% de oameni “citofi la cap” (mereu am vrut sa folosesc sintagma asta…), adica intregi la minte, nu suntem noi oare, condusi de 1% psihopati economici care ne ruineaza viata?!

Si zic: “wow, am o revelatie”. Teoria mea, deasemenea se baza pe ideea ca lumea merge din ce in ce mai prost, intr-o directie opusa idealurilor adolescentei mele, opusa budismului, opusa constiintei, moralitatii etc si amd, datorita lipsei de emaptie, sau cel putin datorita nivelului scazut de empatie, in randul locuitorilor planetei. Si uite in cartea asta de-o tin in mana, oamenii astia care vin cu studii intemeiate, zic ca lumea ar putea merge prost tocmai din cauza lipsei EMPATIEI.

Stau, analizez, recitesc anumite pasaje, ma involburez la 3 dimineata, fumez 3 tigari si-mi trezesc Gladiatorul. Sunt extaziata!!! Am o teorie:

Daca oare, lasand la o parte cei 1% psihopati, care chiar ar putea fi printre majoritatea liderilor nostrii… ar mai exista ceva – de-a lungul timpului este clar dovedit stiintific, ca orice vietate de pe planeta asta, s-a adaptat unor conditii fizice. Ursii de la polul nord au blana groasa si sunt albi pentru a infrunta frigul si a se camufla; rase umane diferite s-au adaptat fizic, prin aspect si proprietati ale organismului, zonelor in care traiesc, fie cald, frig, soare, vant. Pornind de la asta ma gandesc, daca este oare posibil ca adaptarea sa nu fie numai una de natura fizica, dar si una de natura psihologica? Daca datorita stilului de viata, societatii in care traim, in care zi de zi, recunosc ca aud: “Irina, imunizeaza-te! Irina nu mai pune atata suflet! Irina, asa e lumea si n-ai s-o schimbi!”, oamenii s-au adaptat, scazandu-si inconstient, nivelul de emaptie?!! Asta chiar te sperie, nu?!

Daca diminundu-se incet, incet nivelul de empatie, datorita nevoii de adaptare la noi conditii de supravietuire, rasa umana si-ar putea pierde empatia total?! Daca ne castram psihic, ignorand glanda amygdala, dintr-o simpla nevoie de evolutie a speciei umane?! Daca devenim toti psihopati?!

Advertisements

8 thoughts on “Inteligenta emotionala MY ASS!

  1. neahhhhhhhhh nu cred asta…

    emotiile sunt rezultatul interactiunii si adaptarii la mediul inconjurator si apar si se dezvolta o data cu virsta ..
    phihopatii de care vorbesti au avut si ei emotii in copilarie dar cel mai probabil a predominat un anumit tip de emotie care le-a facut atit de mult rau – sau pentru care nu au primit nici un ajutor de la nimeni sa o inteleaga si sa treaca peste ea – incit la un moment dat au preferat sa reprime tot ce simteau si tot ce ar fi putut simti ..

    eu cred ca cea mai de succes solutie este sa ne expunem copiii – gradat, desigur, nu asa cu galeata – la tot felul de emotii pozitive si negative si sa ii invatam mai cu seama CE sa faca atunci cind le au …

  2. Incep sa ma simt ca un psihopat…semi-evoluat.
    Cred ca stramosul meu din pestera era mai empatic ca mine. Si sigur minuia ciomagul mai bine.
    Nebanuite sint caile evolutiei…

  3. Este adevarata treaba cu empatia dar , ea incepe sa dispara la cei batrani, dupa 60 de ani, foarte multi parinti care si au crescut copii, refuza sa i ajute, probabil ca nu mai pot, dar cel mai trist este ca nu empatizeaza deloc, este posibil ca ei sa nu fii empatizat bine niciodata, si sa fii actionat unei matrici invatate de la parintii lor, si copii marinduse si ascultandu i realizeaza ca doar despre ei vorbesc si doar ei conteaza, o fi si mediul de vina dar si ei parintii sunt de vina ca refuza contactul cu copii , pt ca copilul te solicita si oricat de mare ar fi tot mai are nevoie de parintele lui, probabil ca, parintii se intorc la copilarie , si isi propun sa nu le mai pese , si totusi nu ma pot intreba ce va fii in urma lor, probabil potopul, pt ca lasa copii care nu se inteleg intre ei , care se cearta pe casa, lasa cumnati ranchiunosi, si ce o sa iasa nimeni nu stie si poate e mai bine asa, lucrurile se aseaza singure, ca curcubeul dupa furtuna, totusi nu te poti intreba, cum ar fi fost altfel, si de asemenea te intrebi de ce parintii tai nu mai simt ,si poate nici nu au simtit nimic unul pt celalat,pt ca sensibilitaea si a fi simtitor, se mai si invata de la parinti, de la mame in special, tatii si barbatii isi reprima sentimentele , iar la un moment dat si femeile ca un raspuns la indiferenta barbatilor, si totusi o lume indiferenta este o lume rece, fara culoare, fara sare si piper, nu are nici un gust, unii pot trai in indiferenta, iar pe altii indiferenta ii omoara.Pacat ca unii parinti si au iubit mai mult parintii decat copii, copii au inteles ca bunicii sunt bolnavi, dar ce nu au inteles este faptul ca de ce parintii nu si mai revin, nici unul dintre ei, pt ca cei 2 parinti nu au empatizat, au empatizat prin parintii lor , prin copii lor, si nu au vrut sa si rezolve problemele intre ei, de aceea ei nu au cum sa mai fie ca inainte, pt ca defapt ei s au hranit cu energia celorlaltora din jur, uitand sa produca energie si pt ei,de aici rezulta parintii egoisti care se gandesc doar la ei si ziua de maine pt ca evident nu are cine sa i ajute, dar ca sa te ajute copilul tau trebuie sa l ajuti si tu, premiza este ca oricum chiar daca ajuta copilul oricum nu l ajuta cum vroia el,deci premiza este falsa,omul cand imbatraneste se rigidizeaza si actioneaza d

  4. Dupa cate am observat copii au doar indatoriri cateodata si parintii doar nevoi si cerinte, este o relatie stapan scav inradacinata probabil din generatie in generatie.

  5. Premiza falsa este ca oricum copii nu i ar fi ajutat pe parinti,dar de ce au plecat de la o premiza gresita, pt ca este mai simplu sa deduci ca, copilul este profitor, pt ca parintele stie ca nu l a educat bine, stie ca a gresit undeva, si ca e prea tarziu sa mai faca ceva, asa actioneaza unii parinti in folosul lor nu al copilului, de frica, de frica ca vor fi inselati de proprii copii,ca vor fi escrocati, din acest motiv nu mai ajuta pe nimeni, nici pe cel care trebuie , nici pe cel care nu trebuie , dar toti copii trebuie ajutati daca sunt posibilitati evident,e ca si cum ai presupune deja ca copilul e rautacios voit,pacat ca parintii isi eticheteaza copii din copilarie , care este mai rebel si descurcaret nu l ajuta, caci oricum se descurca , care e mai naiv si bun se foloseste de el , dar desi ii spune ca sora e mai desteapta, are aceleasi pretentii de la ea ca nu se poate abtine sa nu fie rea,concluzia de ce sa se mai straduiasca daca oricum maicasa crede asta, copii nu au toti aceleasi sanse, unii au sansa unui mediu scolar competitiv altii nu , altii trebuie ajutati si stimulati , dar cand nu ai de ales si trebuie sa accepti un job prost platit si departe de casa si sa mai si iti ajuti parintii, se duce toata evolutia profesionala, ca sa faci cariera in orice domeniu trebuie sa te impinga parintii zdravan, se descurca fiecare cum poate si pe langa cine poate,dupa noi potopul, ce mai conteaza ce va fii dupa mine, teoria individualistului.

    • Buna Maria,
      Presupun ca esti o cititoare noua sau cel putin pana acum nu am mai vazut comentarii de la tine. Postul despre inteligenta emotionala sau lipsa ei, cu toate ca inteligenta emotionala este atat de discutata in ziua de azi si analizata in NLP (Neuro-Lingvistic-Prrograming), cum este dealtfel si Comunicarea (mai nou)… care oricum este lacunara cu desavarsire in opinia mea, in societatea de azi, se referea nu atat la relatia copil-parinte-copil, ci mai degraba per genere la toti indivizii si modul in care ei interactioneaza (prieteni, colegi de serviciu, relatii cu persoane de sex opus etc…). Presupun ca tu ai un “of” cu parintii tai, sau asa cel putin inteleg eu din comentariile tale. Comunicarea reala este ceva rar, tocmai asta a si fost ideea acestui blog, un apel la umanitate, un apel la deschidere, un apel la real, un prim pas de a face o mana de oameni sa se trezeasca 🙂
      Iti urez numai bine si sper sa te regasesc iar si iar aici, in comentarii.
      Visatoarea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s