Nautilus

In fiecare seara, in drumul meu spre casa, mergand pe acelasi drum si stand in ambuteiaj pe aceleasi portiuni, vad in calea mea, pe o straduta, la demisolul unei case vechi, o luminita. Afata scrie mare “Nautilus” iar inauntru e mereu o luminita calda ce intr-un fel mistic ma atrage, luminand stive de carti. O librarie minuscula! In fiecare seara imi zic ca intr-o zi imi voi face timp sa trag pe dreapta si sa intru. Aseara am facut-o!

Aseara mi-am permis sa intarzii cursul vietii mele si sa fiu suficient de indulgenta cu mine, sa-mi permit o oprire de 15 minute, ca sa vad despre ce e vorba in Nautilus. Parchez, ma indrept cu pasi emotionati, invaluita in seara, pasind pe trotuarul ud si rece, catre “mica librarie” ce-mi face mereu cu ochiul.

Cobor pe trepte la demisol si deschid usa din sticla. Se aude un clopotel, o pisica o zbugheste in camera din spate, ma intampina o statuet unui mag cu palarie tuguiata mare si albastra… O camera tapetata cu carti. Stive, stive din podea si pana in tavan, unde te uiti numai carti. Ma simt comfortabil! Ma simt acasa… In camera asta mica plina de carti, ma simt acasa pentru ca nimic nu-i asezat la dunga. E un amalgam de culoare, dispersat pe ici pe colo, exact asa cum imi las eu lucrurile prin casa: la indemana! Iese un nene din camera din spare si dau binete. Se ajeaza pe un scaunel la o masuta inchipuita drept tejghea de casier. Ma lasa-n pace. Eu intreb totusi, timida, daca pot atinge. El zambeste si-mi zice ca pot chiar citi! Ce om primitor! Il intreb cum de mai supravietuieste o astfel de librarie mica, intr-o lume corporatizata si inghitita de mega/super- marketuri, librarii, outlet-uri. Imi explica, fara sa se grabeasca sau sa para deranjat, ca in mare parte se ocupa cu importul cartilor si cu vanzarea mai departe catre librariile mari, caci altfel n-ar supravietuii, mai ales o librarie de catre in limba straina. Intradevar ma uit in jurul meu la titluri si observ ca totul este in engleza. Ce frumos! Am gasit de la Stephen King la John Grisham, de la Anais Nin la Henry Miller, de la clasici la carti de fantasy (de-acolo presupun ca a iesit si magul de la intrare). Nu-mi vine sa plec… Stiu ca sigur voi iesi din Nautilus cu minim o carte, dar nu stiu care…

Pana la urma am ales varianta superficiala, ca sa-mi mai descretesc putin fruntea, ca prea am devenit sumbra si pesimista. Mi-am luat: “The Little Dictionary of Fashion” de Christian Dior (pentru colectie) si “Trading Up” de Candace Bushnell. La “casa”, am vazut pe masuta si o carticica amuzanta despre ce intrebari pun oamenii intr-o librarie. Am zambit pe sub mustata, iar vanzatorul vazandu-ma mi-a zis: “Este foarte haioasa! E singura din magazin, dar inca n-am apucat s-o termin, insa puteti s-o luati!”. Cum as fi putut sa-i rapesc omului placerea de-a termina o carte? I-am promis ca ma intorc dupa Revelion s-o cumpar si i-am urat Sarbatori Fericite in timp ce spre iesire, clopotelul usii clinchenea.

O experienta linistitoare, intr-un oras de beton, cu suflet de sticla si glas de otel…

Mi-e dor de vremeurile de alta data, pe care nu le-am apucat nici-cand, atunci cand macelaria era macelarie, aprozarul aprozar, libraria librarie si brutaria brutarie. Mi-e dor de vremurile pe care nu le-am trait, de vremurile in care comertul se baza pe calitate si incredere, nici decum pe marketing si imagine…

P.S. Pentru cei interesti sa treaca printr-o experienta similara, recomand: “Nautilus”, str. Arh. Ion Mincu 17, sector 1, Bucuresti.

Advertisements

4 thoughts on “Nautilus

  1. Intr-o zi, cineva o sa intre intr-o librarie, si rasfoind, o sa dea peste un paragraf care suna cam asa:
    “Lumea e buna! Lumea e vesela! Lumea e zambitoare!
    Depinde mult unde, cum si cu ce ochi o privesti…”
    Incheiat citatul.

    • Îți multumesc mult Radu! M-am imbujorat. Nu m-am dus cu gândul atât de departe. Momentan scriu ca-mi face plăcere, dar mai ales pentru ca de obicei ma las foarte repede de lucruri de care ma apuc, așa ca am făcut un pariu cu mine, ca as putea si eu sa fac ceva de la început si pana la sfârșit 🙂 un Week-End minunat îți urez! Tu pe-al meu l-ai făcut

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s