Recenzie 2012

Si uite asa, ma pun la masa asteptarilor si ma apuc sa scriu, caci n-am mai scris de ceva vreme. Atunci cand mintea e ocupata, inspiratia dispare… Si mintea mea, a fost ocupata suficient, nici cat sa dea pe afara, dar suficient cat sa-mi blocheze neuronii sa alerge pe campiile viselor, sperantelor, dezamagirilor… pe campiile gandirii din pasinue si nu din ratiune.

Trag de mine, ma mustrez, imi dau doua palme si-mi zic: “Tot ce te-ai apucat vreodata sa faci, n-ai dus la bun sfarsit! Te impotmolesti ca tiganu’ la mal (vorba lu’ tata)! Doar asta era scopul scrierii – sa faci ceva din placere si sa te tii de treaba! Macar un lucru in viata trebe’ dus la bun sfarsit!”

Prin primavara lui 2012, o tanti cam “sarita de pe fix”, mi-a facut o astrograma. A venit amuzata intr-o zi si mi-a zis ca am un an de stagnare. I-am zambit partial indignata, partial superioara, in sinea mea amuzandu-ma caci nici macar nu credeam in astrograme, si i-am replicat taios: “Nu exista asa ceva, stagnare! N-ai cum sa stagnezi 12 luni! Depinde doar de noi!”

Uitandu-ma in urma, daca ar fi sa pun pe hartie, am facut 1000 de lucruri in 2012: l-am inscris pe Andru la gradi, l-am convins sa faca la “oli”, mi-am dat demisia, am vizitat o tara noua, mi-am gasit alt job… si cu toate astea, daca ma intreb ce simt referitor la 2012, realizez ca cel mai bine as descrie sentimentul prin “stagnare”! “Tacanita aia trebe’ ca se pricepe la astrograme!”

Si cu toate ca sentimentul profund este de stagnare, o simt ca pe una fizica, caci din punct de vedere spiritual, 2012 a fost un an tumultos.

2012 a fost de departe unul, daca nu cel mai greu an al meu de pana acum. Eu cu mine ne-am agitat intern in 2012!

Eu cu mine, simt ca am stagnat fizic pentru a ne zbuciuma intern. Eu cu mine am stagnat pentru a privi in ansamblu… Ne-am dat, eu cu mine, seama ce nu vrem, si sper din suflet, ca EU voi vedea in 2013 si ceea ce vreau!

Si pentru ca sunt o fire optimista, chiar si atunci cand devin pesimista, trag concluzia ca pentru a evolua psihic, trebuie sa existe o stagnare fizica. Si pentru ca am facut candva demult un pact cu mine: ca atunci cand sunt jos, sa privesc in sus si ca atunci cand nu mi-e bine sa ma gandesc la mai bine, si atunci cand nu mai pot, sa ma ridic si sa o iau de la capat, trebuie sa opresc stagnarea si sa fac recenzie, sa trag linie si sa invat din ce a fost, ca sa fie din ce in ce mai bine.

Ce am invatat in 2012:

  1. Ca balonul e rotund. Azi esti pe val, maine sub el!
  2. Ca nu este obligatoriu sa accepti orice de la nimeni.
  3. Ca uneori este nevoie sa faci compromisuri fara sa incalci punctul 2.
  4. Ca oricat de mare ar fi, valul trece.
  5. Ca nu este nevoie mereu sa te implici. Daca nu vrei sa faci ceva contrar firii tale nu-i nevoie sa te opui, ci pur si simplu poti alege sa fi spectator.
  6. Ca ceea ce conteaza este ceea ce vad eu! Totul este relativ.
  7. Ca detinatorul informatiei este cel ce detine puterea, fara ca informatia in sine sa fie importanta, ci insasi detinerea ei.
  8. Ca oricat de multe valuri as face, tot nu pot scufunda toate corabiile piratilor.

Ce an complicat… Ma bucur insa ca, am ramas fidela unui vers care mi se plimba prin minte: un vers din Parazitii, in care un tip mai timpuriu se priveste in oglinda si zice ceva de genul – “Tu nu esti ce-mi doream sa fii!” De cand am auzit versul mi-am zis ca atunci cand voi privi oglinda pe la 80 de ani, voi fi ce-am fost mereu, o Visatoare… Inca un an in care am reusit sa ma mentin!

2012, stagnare evolutiva – ptii, ce sintagme fantasmagorice dau din mine!

Advertisements

4 thoughts on “Recenzie 2012

  1. In sfirsit ai invatat ceva, direct din viata. Ca un sfat : incearca sa faci ca un medic chirurg,fa-ti treaba, dar nu te implica.

  2. la bilantul de sfarsit de an, se intampla ca uneori sa nu fim tocmai incantati de ceea ce am realizat, ce am acumulat sau ceea ce am invatat; uitam un singur lucru : EXISTAM! -uneori ar trebui sa multumim si pentru asta, caci multe minti sclipitoare si multi milionari au trecut in nefiinta- accidental sau nu….
    Se mai intampla sa avem si ani-dezastru; stiu, am avut din plin, si atunci am privit optimista la viitor spunandu-mi ca experienta ma va ajuta sa nu mai repet greselile, sau ca trupul meu nu ma va trada din nou bolii… Din nou, important e ca avem sansa unui nou inceput, un Nou An..
    Si mai sunt rarii ani minunati, cand incheiem cu concluzia ca am invatat o groaza de lucruri noi, ca am acumulat mici averi, ca avem joburi-minunate…Din nou, important e ca existam, ca cei dragi ne sunt alaturi, ca avem cu cine impartasi atat implinirile, cat si esecurile noastre.Altfel, la ce bun tot acest belsug?
    …In final, acest urcus-coboras pe “pantele vietii” ne fac mai puternici, mai determinati, simtim ca traim cu adevarat si in final ne spunem: “nimic nu ma mai surprinde, le-am trait pe toate!”…
    UN AN NOU MAI BUN, ITI DORESC , IRINA!!!!

  3. in 2012 ti-ai facut blogul? oricum, eu anul asta am aflat ca scrii si imi place – abia acum am inceput sa te cunosc cu adevarat. hey, blogareala works!
    iti doresc un 2013 cu noroc si cresteri sanatoase
    >:D<

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s