Dileme despre sexe…

Zilele trecute eram in bucatarie cu Andru, eu curatand un ou fiert, iar el asteptandu-l. Afirma: “Mami, gaina face oul!”, aprob mandra: “Da iubitule, gaina face oul!”. Se mai gandeste el putin si ma loveste cu-ntrebarea: “Mami, da’ cocosul ce face?!” (Buna intrebare!). Primul impuls a fost sa-i raspund ca, cocosul fecundeaza gaina… Mi-am revenit intr-o fractiune de secunda si-am raspuns fara ezitare: “Protejeaza gaina!

Dupa ceva vreme am stat si m-am tot gandit la raspunsurile mele. Am fost mereu adepta ideii ca, raspunsurile scurte si rapide reflecta cu adevarat ceea ce gandim, ceea ce suntem. Si-am ramas putin uimita de raspunsurile mele, tocmai de aceea le-am analizat profund. Ce spun ele despre mine? Pai, unu’ la mana, raspunsul pe care vroiam sa-l servesc din prima, respectiv ca rolul cocosului este sa fecundeze gaina, spune despre mine ca vad in barbat, probabil, in primul rand un instrument de a-mi perpetua specia. Al doilea raspuns, complet contrar afirmatiilor mele din (https://visatoaredebucuresti.wordpress.com/2013/01/16/feminism-denaturat/), cel cum ca, cocosul ar proteja gaina, spune despre mine ca vad in mascul un fel de body-guard, ca ma simt ocrotita in preajma lui, masculului alfa din viata mea.

Citeam zilele trecute o cartulie de Aurora Liiceanu- “La taifas”, in care scria ca intr-un studiu au fost intrebate un numar egal de femei cu un numar egal de barbati, ce ii sperie la sexul opus.Majoritatea  femeilor au raspuns ca le este teama ca barbatii sa nu le violeze sau loveasca, iar majoritatea barbatilor au raspuns ca le este cel mai teama ca femeile sa nu rada de ei (irelevant momentan…)

Si pana la urma care-i adevarul? Cum vad eu sexul opus? Este el pentru mine un instrument pentru a-mi implini fertilitatea si un masiv care trebuie cucerit si pastrat pentru a-mi proteja urmasii si propria-mi persoana?

Nu cred neaparat ca asta cred 🙂 Cred ca raspunsurile mele, au fost instinctive, iar probabil instinctul asta imi dicteaza. Este vorba pana la urma de un bagaj genetic la mijloc. Masculul este masiv, cu tendinte violente, iar femeia, femeia este, la urma urmei “sexul frumos”. Si uite cum incarcatura genetica, bate educatia. Eu am fost educata, in mare parte, de catre un tata care-si dorea un fotbalist! Am fost educata sa gandesc si sa actionez independent de vointa barbatilor din jurul meu. Dar iata ca incarcatura genetica ce-o port in cromozomi, nu ma cruta si ma duce cu gandul la cum traiau stramosii mei in pesteri, pe vreme cand femeia seducea barbatul cu frumusetea ei, pentru ca el sa-i vaneze si sa-i intretina pruncii. Si ne intoarcem la studiul mai sus amintit din cartea Aurorei, si-mi si imaginez ca daca frumoasa nu seducea omul cavernelor, el nu se sfia sa-i dea cu bata-n cap si s-o tarasca frumos in pestera lui. Astea sunt instinctele, incarcatura genetica care ne face probabil sa raspundem asa cum s-a raspuns la studiul respectiv.

Imi place sa cred ca sunt independenta, imi place sa cred ca evoluez prin prisma propriilor mele presupuneri si impresii despre viata, imi place sa cred ca as putea tine piept acestui haos numit “viata de zi cu zi” singura, insa trebuie sa admit, ca uneori a fi gaina nu-i asa de rau, ca e placut sa mergi spre casa la ora la care ziua se schimba-n alta, insotita de barbat si nu singura, ca e placut sa ai un umar mare pe care sa-ti stergi lacrimile atunci cand e greu, ca e placut sa stii ca unul de pe Marte, m-a facut pe mine, cea de pe Venus, sa devin nemuritoare, prin odrasla ce m-a inspirat azi sa despic firu-n patru, doar asa, de amorul artei.

Gay sau Straight, un cuplu este tot un cuplu!

Intamplarea face, ca petrecerea de anul nou sa ne gaseasca in casa unui cuplu de gay! Pe ei in cunosteam din vedere, la fel ca pe multi alti invitati de la petrecere.

Ca preambul pentru incursiunea noastra dintre ani, eu, liberala familiei, m-am simtit obligata sa-i fac un mic instructaj conservatorului Gladiator: “Te rog frumos, sa lasi la o parte conceptiile tale conservatoare! Sa te porti frumos! Daca consideri ca nu esti in stare sa accepti ceva diferit fata de normalitatea ta, mai bine anunta-ma din start sa nu mai mergem!” Se pare ca toate demersurile mele de a pleda timp de 8 ani pentru diversitate, in fata unui Gladiator formal, au dat roade, caci mi-a zis: “Mergem!

Ne-am ambalat frumos, am pregatit o sticla de Champagne si am pornit la drum.

Intr-un tarziu, invartindu-ne buimaci dupa instructiunile GPS-ului printre stradute minuscule si inghetate din Bucuresti, am ajuns la locul cu pricina: un apartament micut si cochet, aranjat cu mult bun gust, unde se putea gasi deopotriva amprenta masculina cat si amprenta feminina. O multitudine de dulapuri, pe care subsemnata o invidiaza pana si in ziua de azi, si o camera plina cu tehnologie, pe care Gladiatorul a savurat-o din prima clipa.

Fiecare cu ale lui… Eu m-am indreptat spre sufletul petrecerii, admirandu-i maiestria de a-si aranja parul in cel mai sofisticat mod si de a-si asorta pantofii din piele-ntoarsa de culoarea prunei cu camasa, gazdei. Gladiatorul, s-a retras in discutii tehnologizate despre Corsair si alte lucruri care pe mine ma depasesc, cu jumatatea gazdei.

Printre picaturi, dansuri, glume, am observat ca fiecare membru al cuplului era diferit, la fel cum este cuplul meu. Unul mai petrecaret, mai sociabil, mai liberal, iar altul mai conservator, mai rezervat, nefumator si casnic. Si-au schimbat priviri ingrijorate, atunci cand pisica de teama si sperieturi s-a deranjat la stomac, exact cum ne ingrijoram noi atunci cand pustiul e bolnav. Unul a fost rezervat si stanjenit de atata lume invadandu-i spatiul personal, dar amabil. Celalalt a fost amuzant, primitor si ghidus…

Cand am ajuns acasa spre dimineata, am tinut neaparat sa-i aflu parerea, lui, Gladiatorului. Mi-a zis zambind: “M-am simtit foarte bine! Ai avut dreptate, gay, straight, un cuplu e un cuplu, iar gazdele noastre au fost niste persoane placute, inteligente si mult mai cu picioarele pe pamant decat multe persoane hetero pe care le cunoastem.

Deci se poate! Unitate in diversitate!

Ochelari negri, ochelari roz! Piesa in doua acte

Piesa in doua acte

Actul 1

  1. Ochelari negri…

“Bagami-as picioarele… suna ceasul iar… e 7:00! Ce bezna e afara, nu mai vine naibii vara sa fie ziua cand ma scol?!”. Se scoala tarandu-se catre bucatarie. “Off, iar e goala cutia de cafea!” baga cafea in cutie, pune 3 lingurite fix in cafetiera, apa, buton curent, se ajeaza…”Mult mai dureaza dracia asta… trebuia sa fi luat o cafetiera mai rapida… hai, hai fa-te!”. Toarna cafea in doua cani, pune zahar, se taraste catre dormitor. “Hai puturosilor scularea!” Cafea, fum, cafea, fum… intra-n casa. “Hai puturosilor… sculaaareeeaaaa!!!!!!!!”

Deschide dulapul… “Off… o sumedenie de zdrente! Zdrente! N-am cu ce sa ma imbrac…. Rochie neagra, rochie gri…. Hai las-o moarta ce conteaza…. rochie neagra ca doar nu e nunta!” Bombane cotrobaind prin dulapul piticului…. “Nu mai vine vara… ce bine era, tricou, nadragei si gata…. Iarna, baga strampeni, maieu, bluza, pulover, pantaloni grosi, fular, pieptar…. Nu mai vine vara asta odata….”

Puturosul mic se scoala! Vrea sa manance, laptic in brate…. Face laptic bombanind…. Puturosul mic se razgandeste, nu mananca. “Hai mai mama, ca-n-tarziem la gradinita!” se plangaceste ea, “Mananci? Da sau ba?” Mananca, il imbraca, il incalta, hop pe usa afara.

Respira usurata… etapa 1 e pe sfarsite…. Cheile de la masina, bip, bip, se imbarca. “Iar e gheata pe geam!”. Se da jos, da gheata, se baga inapoi si conduce…

Actul 2

  1. Ochelari roz…

“Suna ceasul… e 7! Ce bine ca m-am trezit la primul sunet, sa nu-i trezesc pe toti! Ia uite… am prins rasaritul, ce frumos sclipesc primele raze de soare in zapada!”. Se scoala si se indreapta catre bucatarie. Deschide cutia de cafea si-o reumple “Ce frumos miroase cafeaua!”, pune 3 lingurite fix in cafetiera, apa, buton curent, se ajeaza…”Ce caldut si bine e in casa…. Ce frumos miroase cafeaua…. Abia a dat lumina zilei! Ce noroc sa ai 10 minute singur sa-ti bei cafeaua”. Toarna cafea in doua cani, pune zahar, se intoarece in dormitor, arunca o privire spre pat “Ce frumos dorm brotaceii…” zambeste implinita. Cafea, fum, cafea, fum… intra-n casa. “Hai pufosilor… sculaaareeeaaaa!!!!!!!!”

Deschide dulapul… “Rochie roz, rochie albastra, pe-asta n-am mai imbracat-o de mult! Curcubeu, ca doar e soare afara! Poate vine primavara mai devreme asa!” Deschide dulapul piticului zambind…. “Chilotei cu masinute… zambeste, tricou cu robotei, pulovaras bleu-marin si pantaloni army style… ce bine o sa arate azi!”

Pufosul mic se scoala! Vrea sa manance, laptic in brate…. Il ia in brate pupacindul in drum spre bucatarie… “Ce frumos miroase pufosenia!” Il aseaza pe blat si-i canta catecelul cu piticul in timp ce pregateste laptele. Mananca, il imbraca, il incalta, hop pe usa afara.

Respira usurata, sunt in timp…. “Ce frumos miroase afara… a iarna, a proaspat, a nou!”Cheile de la masina, bip, bip, se imbarca. “Flori de gheata pe geam!” Stegatoare, radio…. “Partieeeee!!!!”

Nota: Sper ca v-ati amuzat! De prins v-ati prins? Viata e asa cum vrei s-o vezi, iar schimbarea la fata se produce atunci cand iti dai silinta!

Necunoscuta!

Sta vis a vis de mine in fiecare zi. Ma priveste uneori si cand observa c-o observ, zambeste.

Cand ne-am intalnit prima oara, am avut senzatia ciudata ca ma detesta si tot-odata ca o fascinez. Ceva in privirea ei ma speria, dar era constant atrasa de conversatie cu mine. Ma privea intr-un fel aparte, ma studia, parca special ca sa-mi gaseasca vreun defect.

Ma deranja privirea ei si sentimentul ce i-l starneam. Tin minte ca-n adolescenta mai incoltea si-n mine uneori un sentiment ciudat si neplacut cand cunosteam pe cineva “perfect”. Ii stiti pe oamenii aia, de-n filme si carti sunt descrisi conducand o capotabila fara ca vre-un fir de par sa li se miste din loc? Aia e o perfectiune ireala, inventata si acceptata unanim.

Mereu ma linisteam spundandu-mi ca nu tot ce pare a fi, asa si este, si chiar nu-i! Fereste-te de omul perfect: are vicii sau neajunsuri ascunse bine si pentru asta trebuie ca sunt cu adevarat distrugatoare.

Mi-e sila la gandul c-am ajuns sa starnesc aceleasi sentimente in altcineva care nu-si apreciaza valoarea, unicitatea si n-are glas sa spuna tot ce-ar vrea.

In ultima vreme s-a mai linistit… Bat la pariu ca mi-a ochit defectele si acum jubileaza!

Feminism denaturat!

Sunt femeie, dar nu ma astept la niciun fel de tratament aparte, pentru simplul fapt ca sunt femeie. Ma astept insa, la acelasi tratament pe care il primeste un barbat.” Padma Lakshmi

Zilele trecute ma inscriam pe un site la niste cursuri gratuite. Parte din inscriere era completarea unui profil, iar una din intrebari era: “Faceti parte dintr-o categorie de persoane defavorizate?”, la alegere n raspunsuri, unul din care, pre-definit – “Femei”. Wow! Feminista (in rezerva) din mine s-a cutremurat! Tu, cel care ai ales sa bagi ca si categorie predefinita “Femei” la capitolul “categorie de persoane defavorizate”, tu m-ai defavorizat! Tu mi-ai lasat jos stacheta, incluzandu-ma predefinit intr-un grup defavorizat. Bat cu mintea mea de avocat, ca ai facut-o ca si fi politically correct si sa nu existe vreo interpretare absurada, ca pe site-ul tau, defavorizezi femeile si ca nu le-ai acorda o sansa egala cu barbatii, in vederea accesarii unor cursuri gratuite. Aprofundez cu mintea mea de avocat si-ti zic, ca la orice ora te-as lovi cu faptul ca prin asta ai defavorizat barbatii si tot-odata revoltat femeile pentru ca le-ai incadrat din start acolo unde nu le este locul. Dar toate astea s-au intamplat dintr-o prea mare precautie, a ta, a multor alte institutii, organizatii, militanti, care au dus Feminismul la extremis si l-au denaturant.

Da, am fost numita de multe ori feminista, pentru ca da, cred ca femeile trebuie sa aiba drept de vot, trebuie sa aiba liberul arbitru, la fel ca si barbatii, de a munci sau sta acasa, cred ca trebuie sa aiba sanse egale in campul muncii si cred cu ardoare ca sunt fiinite inteligente la fel ca si barbatii. Cred ca femeile au puterea fizica de a lupta cu arma, cred ca au aptitudinea intelectuala de a conduce o organizatie, cred ca unele femei sunt mai destepte decat unii barbatii, dar cred si vice-versa. Cam aici se termina feminismul meu!

Am militat, ne-am luptat, am obtinut emanciparea. Acum, stop! Tot ce este prea mult strica!

De ce ai tu, feminista moderna, pretentia ca un mascul sa te considere egala si tot-odata sa-ti deschida usa la masina sau la lift?! De ce ai tu, feminista moderna pretentia ca masculul de langa tine sa spele vase cot la cot cu tine, si tot-odata sa-ti plateasca iesirile in oras, gentutele sau pantofiorii?! De ce ai tu, feminista moderna, pretentia ca masculul tau pereche sa ia decizii impreuna cu tine legate de concediul viitor si tot-odata sa-ti care bagajele prin aeroport pentru ca tu nu esti in stare sa ambalezi atat cat poti sa cari?!

Pardon! Daca ma intrebati pe mine, am denaturant Feminismul, sau cel putin alegem sa practicam un Feminism selectiv.

Am pretentia sa imi stai alaturi la greu (cu bani, cu timp, cu intelegere…) asa cum iti voi sta si eu daca va fi cazul! Am pretentia ca sunt om, nu barbat sau femeie! Am pretentia ca ma auto-sustin, imi deschid singura usa la masina, imi car bagajele si platesc la cinema sau la restaurant nemteste. Am pretentia sa fiu apreciata pentru intelect si calitati, indiferent de sexul meu, dar, n-am pretentia sa-mi zici Sarut Mana ci Salut; n-am pretentia sa nu vorbesti urat langa mine, pentru ca-s femeie, am pretentia sa nu vorbesti urat cu mine, pentru ca sunt om! N-am pretentia sa ma menajezi cand vine vorba de munca fizica, pentru ca vreau sa muncesc alaturi de tine, ca sa fim egali!

Ma mai infoi din cand in cand, atunci cand intalnesc masculi preistorici care nici macar nu sunt interesati sa ma auda vorbind caci sunt femeie (deci, ce mare branza au eu de zis!), imi cresc instant 7 testicole (asa cum ma tachineaza uneori Gladiatorul) si-i pun la pamant in 3 timpi si doua miscari, cu limba mea ascutita si otravita, dar la rece vorbind sunt rari masculii astia si si-au pierdut de mult cautarea.

Deschideti ochii bine: suntem egali! Opriti manifestatiile, pana nu cadem in penibil! Egalitatea ne-o mentinem prin demnitate, munca si respect fata de egalul nostru, fiindu-i alaturi cot la cot, prin valurile vietii!

Narcis si Filip!

Se lasase seara. Zapada sclipea in lumina lampadarelor de pe stalpi, iar noi eram istovite de tras la saniuta.

In departare se auzeau glasurile unor copii razand si bucurandu-se de ninsoare. Andrei evident, n-a ramas imun la ele si nici eu la privirea lui jubiland la auzul copiilor.

Am luat toti trei saniuta, mama, Andrei si cu mine, si ne-am indreptat cu pasii scartaind prin zapada, spre locul veseliei.

Andru s-a prezentat rusinos, iar Narcis (13 ani) si Filip (11 ani), i-au zambit si l-au invitat sa se bulgareasca cu ei pe maldarul de zapada ce-l formasera langa casuta lor.

Ne-am petrecut cu Narcis si Filip, cred, peste o ora, timp ce s-a scurs incredibil de repede, dat fiind faptul ca ne-am distrat de minune toti.

Mama si cu mine am uitat pentru o ora ca suntem adulte, ca uneori ne certam, ca avem opinii diferite mare parte din timp. Ne-am batut cu bulgari, am chicotit, ne-am tachinat una pe cealalta ca suntem ochelariste si ne-am luminat vazandu-l pe Andru cat de sociabil este. Narcis si Filip au scos ce-i mai frumos din noi!

Narcis si Filip, frati, fac parte dintr-o familie numeroasa, cu zece copii, ce-si duce traiul intr-o casuta cu gradina de legume. In ei am vazut doi oameni fericiti, zambitori, sociabili si empatici. Doi oameni care se bucura de viata, dincolo de aparentele ei. Doi oameni simpli, care pentru o fractiune de viata si-au aplecat privirea si atentia asupra unui brotacel de trei anisori, i-au facut jocul, i-au zambit sincer si in naivitatea lor molipsitoare, l-au tratat ca pe un egal, menajandu-l tot-odata, fara ca el sa bage de seama c-ar fi menajat.

Prin Narcis si Filip am inteles, ca mai exista oameni care nu cauta comoara de la capatul pamantului, ci o pretuiesc chiar pe cea pe care o au in ograda! Am invatat ca resursele, sau lipsa lor, nu conditioneaza fericirea sau nefericirea unui om.

Nu pot decat sa-i admir fara macar sa-i cunosc, pe oamenii ce i-au educat atat de frumos pe Narcis si Filip. Lui Narcis si Filip le doresc sa-si pastreze naivitatea, jovialitatea si bucuria de viata, in speranta ca ea va fi blanda cu ei, si-mi doresc sa-i revad cat mai curand.