Roxana!

Zilele trecute am participat la o sesiune de Initiere, la noul meu loc de munca (sau avand in vedere evolutia mea artistica in campul muncii din ultima vreme, la cel mai nou loc de munca al meu).

In prima zi m-am asezat in banca intai-a (deformare profesionala). Langa mine s-a asezat o domnisoara sprintena si fistichie, cu pantaloni roz, careia i-am admirat imitatia de blanita bej. Mi-a oferit un zambet larg si m-a intrebat de unde luam cafea. Amabila (nu din fire), m-am oferit sa-i prezint bucataria si aparatul de cafea.

Pe parcursul primei jumatati a zilei mi-am imprumutat pixul si am schimbat cu ea cateva zambete. La pauza de masa, m-am ridicat grabita sa plec spre etajul meu. Domnisoara zambareata m-a intrebat unde mananc. M-am scuzat amabil si i-am explicat ca ma asteapta colegii. Eu n-am timp de conversatii. Ca o baba imbacsita ce sunt si ma aflu, nu mai am rabdare sa leg conversatii cu oameni noi! Nu mai e loc in agenda! Nu mai exista disponibilitate emotionala, nu mai exista interes pentru nou. Pentru ca poate, la un anumit grad de incarcatura psihologica, ti se face lehamite de noi orizonturi…

Ziua 1 pe final, imi iau la revedere de la “colega mea de banca” si plec catre lacasul meu.

In dimineata zilei 2, scrutez incaperea cu privirea, in speranta sa dau de minunata creatura roz. Nu-i pe nicaieri. Incep sa-mi fac mustrari de constiinta ca n-am pranzit impreuna. Pana la urma am intalnit un om care, in multitudinea de angajati, imi va fi colega, pe alt etaj, alt department, in alta cladire… puteam macar sa-i aflu numele…

Peste o ora, poate doua, apare zambareata si se aseaza tacuta in spate. La pauza, o intreb daca nu vrea sa vina la locul ei din ziua anterioara si-mi explica ca are ceva de facut si prefera sa stea in spate. Sunt dezamagita!

Dupa cateva prelegeri destul de plictisitoare, la revenirea dintr-o pauza rapida de tutun, intarzii la Inductie. O gasesc pe domnisoara cu pricina in afara salii, tolanita pe-o sofa. O intreb: “Ce faci, nu intri?!” Imi zambeste si-mi replica: “M-am plictisit sa vad atatia oameni lipsiti de entuziasm! Parca toti sunt adormiti! Nu vrei sa vorbim?!” De ce nu (ce nu te omoara, te face mai puternic)… Ma tolanesc pe-o sofa langa dansa si-i zambesc: “Cum te cheama?” O cheama Roxana.

Din neant, apare Roxana, o tanara zambareata care ma intreaba naiv, de ce e toata lumea asa de amortita. Imi fac cruce in gand si-mi zic: “Doamne! A mai observat cineva…” ii explic Roxanei cu seriozitatea mea de “gaina batrana” ca lumea e plictisita, obosita, rutinata, ca toti au amortit in urma unor experinte care le-au creat un mediu propice pentru amortire (cred ca e un fel de Xanax natural ca sa n-o iei rau pe aratura).

Si ma intreaba Roxana: “Tu cand ti-ai pierdut entuziasmul?

Eu, pai eu…”ma uit adanc in mine si-l caut. Cotrobai, rascolesc si ia-l de unde nu-i. Eu mi-am pierdut entuziasmul! Adica pe bune, vine Roxana, care este intruchiparea tanarului despre care eu credeam ca nu se mai fabrica (idealist, visator, motivat, orientat catre oameni, vesel si optimist) si-mi dezvaluie subtil ca tanara idealista, visatoare, motivata, vesela si otimista, in decurs de 10 ani si-a pierdut ENTUZIASMUL.

De aici a derivat o lunga discutie placuta despre viata, oameni, vise, impliniri, bloguri personale, ce sa mai: un schimb placut de experiente de viata.

Uneori cand nu privim atent, riscam sa ratam sansa vietii. Uneori cand ne scufundam, riscam sa nu vedem ancora salvatoare. Roxana mi-a amintit ceva ce uitasem: Entuziasmul e al nostru, pe asta nu ni-l poate lua nimeni!

Saptamana viitoare imi propun sa iau pranzul macar o data cu Roxana 🙂

Advertisements

5 thoughts on “Roxana!

    • Nu, imi trebuie o Roxana ca sa-mi dau seama ca in ciuda faptului ca m-am maturizat nu este neaparat necesar sa-mi pierd entuziasmul. Maturizarea este un proces natrual, pierderea entuziasmului insa, este unul fortat si trist.

  1. Cam are dreptate colegutza ta Roxana.
    Entuziasmul asta (si mai sint citeva) il primim de-a gata, da se poate pierde pe parcurs daca nu ai grija de el. Ca un fel de motoras care nevoie de combustibil si intretinere.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s