O lectie de viata!

Cred ca am povestit prin viu grai intamplarea astea de vreo cateva zeci de ori. Tocmai pentru ca recent am povestit-o inca unei persoane si tocmai pentru ca la diferenta de 2 zile in timpul unei plimbari prin magazine mi-am reamintit-o mie insumi, m-am hotarat sa o imortalizez in cateva randuri, negru pe alb.

Pe vremea cand terminam generala si asteptam cu nerabdare primul an de liceu, imi teseam fantezii despre prima zi la liceu. In imaginatiile mele multiple se tot perinda un rucsac superb (sa mentionez ca era de firma si nici tocmai ieftin). Intr-un final mi-am luat inima in dinti si l-am rugat pe tata sa mi-l cumpere. Mare mi-a fost dezamagirea cand m-am trezit cu un categoric NU. “De ce ai nevoie de rucsac nou? Ti-ai luat rucsac anul trecut si inca este foarte bun!!!” Ce-I drept e drept, aveam un rucsac pe care mi-l luasem cu un an in urma si era intr-o stare perfecta. Am incercat in zadar sa-l conving pe tata, ca am real “nevoie” de acel rucsac, ca fara el nu-mi voi face prieteni la liceu, ca nu voi fi acceptata pe plan social si tot asa. Uimit probabil de mentalitatea mea la acea vreme, care tind sa cred ca este specifica multor adolescenti cu un nivel de trai mediu/mediu+ (si trist observ ca la unii predomina mai toata viata), a finalizat discutia spunand: “Du-te la liceu si straduieste-te sa-ti faci prieteni, fara rucsac, pur si simplu prin felul tau de a fi!

Irelevant de mentionat ca a trecut primul an de liceu, in care surprinzator am supravietuit fara acel rucsac, mi-am facut prieteni, ba chiar uitasem de pasiunea mea pentru un sac de panza de cu un an in urma. Trecand la brat cu tata prin acelasi magazin de genti si observand rucsacul cu pricina, tata m-a intrebat daca mi-am facut prieteni in primul an de liceu. Confuza, i-am replicat ca da! Atunci mi-a zis ca daca inca imi mai doresc acel rucsac, este dispus acum sa mi-l cumpere. Am inteles atunci ca imi daduse o lectie de viata, ca incerca sa ma invete sa am incredere in propriile puteri, abilitati si calitati, incurajandu-ma sa-mi fac prieteni prin mine insami si nu prin obiectele pe care le afisam.

Zilele trecute treceam prin mall si m-am poticnit in fata unei vitrine a unui magazin renumit de genti. Mi se intampla adesea sa le privesc gentile: frumoase, calitative, care afiseaza un pret ce-ar putea hrani o familie numeroasa timp de-o saptamana. Mi-am amintit de povestea rucsacului si am realizat ca mare parte din dorinta de a achizitiona o astfel de geanta vine din nevoia de a afisa ceva in exterior.

Cred ca majoritatea obiectelor pe care oamenii le achizitioneaza sunt menite sa-i faca sa se simta intr-un fel anume, sa le dea o valoare fata de ei sau fata de societate, iar marketingul si publicitatea exploateaza din plin acest viciu (pana la urma e vorba de un viciu- vanitatea-).

Advertisements

2 thoughts on “O lectie de viata!

  1. Un obiect achizitionat te face sa te simti mai fericit. E dovedit stiintific si e valabil pentru 99% din oameni. Iar campaniile de publicitate incurajeaza, si chiar educa pe termen lung. Si mai e un aspect pe care publicitarii nu-l spun, dar il folosesc din plin:
    Feiricrea asta data de obiecte nu tine mult. Mai precis tine pina se acomodeaza creierul cu situatia. Si cind noua achizitie nu mai produce serotonina pentru neuron, fuga la cumparaturi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s