Utopia!

Avem nevoie de un standard extern de critica, avem nevoie de un set de presupozitii alternative, or, cum aceste presupozitii vor fi cu totul generale, constituind, ca sa zic asa, o intreaga lume alternativa, avem nevoie de o lume de vis pentru a descoperi trasaturile lumii reale in care credem ca locuim (si care poate fi defapt doar o alta lume de vis).” Paul Feyerabend, Against Method

Mi-ar placea sa te pot lua de mana, sa-ti zic ca n-ai scapare; ca tot ce e in jurul tau e doar o iluzie a ceva ce si-au dorit candva generatii. Mi-ar placea sa-ti zic ca totul s-a cladit pe idealuri si ca toate drumurile catre iad sunt pavate cu bune intentii.

Mi-ar placea sa-ti ating ochii ca sa poti vedea adevarata fata a lumii: luminoasa si calda, rece si intunecata. Care e buna? Asta depinde de perspectiva. Fara de rece n-ai sti ce-i caldura, si fara de noapte, n-ai aprecia lumina orbitoare a soarelui.

Iti cladesti impresii de perfectiune. Iti cladesti adevaruri de glorie. Iti cladesti pereti de cristal si te inchizi in ei ca-ntr-o cochilie. N-ai vrea sa iesi? Sa zbieri, sa urli, sa te faci ascultat? N-ai vrea sa torni din cand in cand acid?

Ai pretentii inutile! Incearca sa accepti ca e lumea lor! Este lumea lor si n-ai ce-i face. Cu cat o accepti mai repede cu atat mai repede vei pluti. Cu sistemul nu te pui, si de te vei pune, vei inebuni. Ai pretentii prea mari de la el. Functioneaza shontac, stangaci, iremediabil. Nu te pune cu el. Asuma-ti unicitatea si fi arogant! Ridica-te si pluteste deasupra lui! Nu-l lasa sa te consume, nu-l lasa sa te doboare, nu-l lasa sa-ti franga aripile. Zboara!

Accepta-l si fi arogant! Zboara deasupra lui si studiaza-l, observa-l, cunoaste-l. Asta te va face puternic. Nu-l lasa sa te frustreze! Frustreaza-l tu pe el, ignorandu-l. Foloseste-te de el si creaza-ti o lume a ta. Fa-o mica, mare, rotunda, patrata, fa-o pentru tine!

Mi-ar placea sa te iau de mana si sa-ti explic, ca tot ce vrei e in tine. Tot ce cauti e acolo, la locul lui, nu te obosi sa-l pui in altii!

Revolta-te cu scop, revolta-te pasnic! Sfideaza! Ocoleste! Nu te lasa prins in ghearele marelui complot! Lasa totul sa treaca pe langa tine, fara sa te corodeze, fara sa-ti stirbeasca fiinta utopica, fara sa te schimbe!

Impresii de vara

Siluete alungite, ferme si sarutate de soare! Siluete fleoscaite, vinetii sau albe si moi! Se preumbla toate dezbracate, in bataia soarelui, in lumina muzicii, ba din anii ’80 ba actuala, depinde unde ciulesti urechea. Un vacarm transparent, opulent si plin de contrast. Cand nu esti nici in categoria celor mai tineri, nici celor mai varstici, nici celor prea tonifiati dar nici a celor fleoscaiti de prea multa vreme si prea multe vacante in soare, esti intr-un purgatoriu din care sti ca n-ai cum sa scapi nepatat. N-ai cum sa nu te intrebi incotro te indrepti si n-ai cum sa nu-ti faci calcule cum sa plutesti prin celula timpului, superior gravitatiei, sa faci in ciuda firescului. Accepta ceea ce nu poti schimba! Asa-mi zicea mereu! Sau, schimba! N-am fost sigura nicicand daca ma indemna defapt sa accept sau sa schimb… Am ales sa merg pana in panzele albe si sa schimb mereu, tot! Nu exista nu pot, exista nu vreau! Si asta-mi spunea mereu! Si daca vreau, pot sfida gravitatia, pot opri timpul in loc, pot alege sa-mi colorez purgatoriul in curcubeu pastel si sa sparg oglinda timpului. Cand te obisnuiesti sa lupti pentru tot ceea ce vrei, n-ai cum sa te mai schimbi. Traiesti ca un luptator cu scutul invizibil pe umar, mana prudenta pe teaca sabiei imaginare, in asteptarea bataliei! Cu tine, cu timpul, cu firescul…