La miez de noapte

Daca te-as ruga sa-ti rupi o farama de timp din timpul tau pretios, sunt sigura ca ai face-o, daca ai avea timp!

Daca ti-as spune ca, galopezi prin viata ca si cand ai trai vesnic, mi-ai rade in nas. Mi-ai spune ca nu-nteleg, ca-s naiva, ca viata nu asteapta pe nimeni sa se dezmeticeasca in ritmul meu, ca trebuie sa induri, sa strangi din dinti, sa-ti faci loc.

Daca ti-as spune ca te pierzi in ceata printre siluetele lor, m-ai crede? Ca te transformi in tot ce urasti mai tare! Ca te lasi prada senzatiilor trecatoare, ca judeci, rumegi, scuipi, ca ai ajuns sa n-ai catare, nici limita, nici de-ajuns, nici culoare…

Iti iese fum pe nari si scuipi flacari pe gura si-ai zece capete-nloc de unul. Ai ochii rotunzi si plini de scantei, ai palmele grele si te camuflezi usor, usor printre ei.

Vrei totul! Acum, de indata. Vrei luna si soare, vrei stele, apus, vrei mii de culori, ca te zbati pentru ele indeajuns.

Vrei basme, miracole, vrei sa-ti multumesc, ca faci tot ce tu crezi ca-as putea sa-mi doresc.

Apleaca-te putin in jos si priveste. Opreste-ti ceasul ala enervant si lasa deoparte ce crezi.

Ai uitat ca ai verde sub talpi, ca ai cerul pe pleoape. Ai uitat sa privesti padurea, ai uitat sa asculti marea, ai uitat sa vezi licuricii.

Te pierzi in sclipici si praf de diamante! De-atata galop ai ramas doar cu tine. Cu tine si cu spaima ca n-ai sa ai luna si soare si stele si-apus…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s