Motivatia de la capatul zilei

O zi proasta. Las’ ca vine una buna. Doua zile proaste. Las’ ca vine una buna. Trei zile proaste!
Trei e un numar magic. Ei bine, hai nu magic, e un numar biblic. Pentru mine e un numar care zice: suficiente zile proaste. Altadata, aveam toleranta la mai multe! Cu cat am evoluat, le tolerez mai putin, le dau la o parte, le sterg din calendar si o iau de la capat. Trei e suficient deranj pe polita existentei mele.
Privesc un nene cu o fetita in statia de tramvai, stand in ploaie si asteptand sa-si culeaga amintirile acasa, la adapost. Trec cu masina si-l admir! Pentru anduranta. Ma privesc pe dinauntru fara sa-mi iau ochii de la sosea si ma mustru: “Trei zile proaste in care mergi cu masina!”
Stiu ca am stelele de pe cer si mereu le-am avut. Sunt o norocoasa pentru tot ce am. Tot ce am si nu pot numara e chiar mai presus de tot ce are oricine altcineva. Si cu toate astea, ma scufund in trei zile negre.
Patru! La cifra patru ma opresc si-mi amintesc, ca m-a intrebat cineva candva, ce ma motiveaza. Am raspuns amuzata: “Eu ma motivez!”
Zambesc si-mi pun zambetul in calendar la ziua a patra. Pot sa merg trei zile triste cu masina, pot sa am toate stelele de pe cer, dar la sfarsitul zilei, eu ma motivez pe mine.
Motivatia este in mine. Pentru ca, din pacate, singur te nasti si singur mori. Si daca tu nu te motivezi pe tine, nimeni nu poate face asta in locul tau. Si nici n-ar trebui sa-ti pui motivatia in carca altora sau in luna, in stele, in faima, in bani sau in tot ce este trecator.
Motivatia se afla la captul zilei, in faptul ca respiri, ca inca existi. Si daca existi, poti crea. Motivatia se afla in faptul ca esti liber. Liber sa alegi, liber sa decizi, liber sa gandesti, liber sa exprimi in nenumarate forme. Motivatia se afla in faptul ca ai puterea de a-ti modela existenta de maine, chiar daca azi, si ieri si alaltaieri, ai avut trei zile proaste. Motivatia zace in insasi idea ca esti stapanul propriului destin si in convingerea ca tu esti unicul regizor din viata ta.
Motivatia zace in tot ce esti tu, cu stele sau fara.

Advertisements

Pe varful Omu :)

Lumea asta e o lume a invingatorilor! Fa orice ca sa invingi! Calca in picioare, scuipa, zambeste, fa-te cunoscut! Lucreaza la “imagine”! Cladeste-ti “brand-ul personal”! Fa-ti “marketing”! Si nu uita: “Vinde-te”! Apoi, invinge! Toata lumea o sa te aclame, o sa te laude, o sa-ti cante in struna si o sa-ti zica cat de minunat esti, pana ce insasi tu, invingatorule, vei crede asta! Cel mai important insa: lumea iti va zimbi! In fata, evident! Stai linistit, sunt suficienti cei care vor fi orbiti de poleiala ta, pentru ca deh, soarele rasare in orice conditii, iar cei ce te privesc cu admiratie, vor fi entuziasti de propria lor reflexie distorsionata din cutele scutului tau de tinichea.

Intr-o lume saraca se cere sa invingi tu! Pentru ca intr-o lume saraca cu duhul, jocul chiar nu mai conteaza! Jocul este facut ca sa trisezi! Invinge!

Te cutremuri?! Ridici din spranceana mirat?! Atata timp cat nu te declari in gura mare in oglinda, ca fiind incoruptibil, nu te mai cutremura! Se cutremura suficient pamantul in fata invingatorilor!

Ganduri de femeie

Iti vad ridurile triste de deasupra sprancenelor mustacioase, si-as vrea sa le sterg cu-n burete. Iti aud glasul mintii care freamata mereu, straduindu-se sa ne fie mai bine.

Iti aud respiratia greoaie cand adormi, si te simt cand tresalti in vis. Dumnezeu stie ce visezi, nici macar tu nu sti. Iti privesc doar prin bezna ploapele care tresalta sub impulsurile pe care mintea ta le creaza si te mangai, in speranta ca vei simti ca nici in vis nu esti singur.

Te trezesti greoi si morocanos. Te gandesti mereu la ce te asteapta cand iesi pe usa aia de otel si intri pe cea de sticla. Iti porti uniforma cu amaraciune si ma straduiesc sa-ti transmit lucruri bune cu privirea. Iti zimbesc fortat uneori, in speranta ca-ti va lumina ziua.

Te sun rar ca sa nu te deranjez, iti pun din ce in ce mai putine intrebari ca sa nu te sacai, iti scriu mult si des tot ce vad, simt si sper pentru tine.

Sper sa-ti vad mai des licarul din privirea aia beata atunci cand te imbeti. Sper sa-ti privesc cat mai des colturile gurii atunci cand se arcuiesc in sus, atunci cand te uiti la desene animate. Sper sa-ti admir gropita din obraz de 1000 de ori pe zi pentru ca se vede doar atunci cand razi. Sper sa-ti pot reproduce senzatia pe care o ai atunci cand te intorci duminica de la joc, pentru ca aia e senzatia ta maxima de implinire, placere si relaxare.

Traim in aceeasi lume, pe care uneori o percepem diferit. Traim sub aceeasi umbrela de negura meschina si vanitoasa si visam la fel. Eu visez mai mult, tu ma cobori cu picioarele pe pamant, ca mai apoi eu sa te iau iar de mana si sa te ridic la cer. Priveste iti zic, si-ti arat tot ce ai putea sa ratezi. Si te bucuri, si ma bucuri, ca privesti, cand ai puterea sa privesti.

Aici, acum, azi, maine, si peste 100 de ani sunt tot aici sa-ti astept suspinul, sa-ti sarut ridurile alea triste de pe frunte, sa-ti zic ca va fi bine chiar daca habar n-am, sa-ti ascult frustrarea nerostita si sa-ti aduc mereu aminte ca aici, acum, azi, maine, totul e efemer.

Dezamagire si Speranta

Cautand ce-i mai frumos in oameni, risti sa gasesti ce-i mai urat. Asta nu inseamna ca trebuie sa incetezi a cauta!

Jumatate din ceea ce spun, nu intereseaza pe nimeni. De aceea, scriu! Peste jumatate din ceea ce scriu, nu intereseaza pe nimeni. Asta nu o spun nicidecum cu tristete. Absolut tot din ceea ce simt, gandesc si vad, inr-un fel sau altul, trebuie sa iasa la lumina, pentru ca altfel, as exploda. In vanitatea mea cu care ma straduiesc sa lupt zilnic, nici nu mi-as dori sa fiu citita de mase. In vaintatea mea de muritor, mi-as dori sa fiu citita de cine simte, intelege si vede tot ce iese din mine, la lumina.

Intr-o cautare continua de real, natural, naivitate si empatie in lumea ce ma inconjoara, n-am cum sa nu ma lovesc de dezamagire. Dezamagirea este probabil, intr-o astfel de cautare, o stare semi permanenta, cu mici ragazuri pe alocuri. Uneori, intr-o astfel de cautare te inseli, uneori te bucuri si de multe ori, traiesti o simpla stare de dezamagire, cu care, te-ai obisnuit. Te scufunzi intr-o pelicula de deceptie, iti anihilezi partial simtamintele cu o pensula plina de culoare pe o placa de lemn, privesti rasaritul, te minunezi si contemplezi la cat de minunata e luna vazuta prin ceata, te cuibaresti langa un pui de om, unde in permananeta reusesti sa regasesti realul, naturalul, naivitatea si empatia, si-ti trece.

Te intrebi uneori de ce te-nvarti in cercuri, si revii la aceleasi tipare. De ce sa cauti mereu ce slabe sanse ai sa gasesti?!

Pentru ca, incetand a cauta, incepi sa accepti. Incepand a accepta, incetezi sa speri. Incetand a spera, te transformi. Transformandu-te, iti pierzi realul, naturaletea, naivitatea si emaptia.

Dezamagirea nu este decat reversul monedei sperantei. Unde dezamagirea nu mai este acceptata, speranta moare.

De aia 🙂