Fericirea!

Fericirea este acel cumul de suflete, in acel loc, pe care il plamadesti sa fie extensia sufletului tau!

Fericirea este acel fir de iarba care creste neincetat, scaldat in razele soarelui primei zi de primavara; Fericirea este ranjetul unui copil satisfacut si mutrita vinovata a unui catel jucaus; Fericirea este privirea din ochii caprui ai unui barbat care in ciuda oboselii, mai stie sa te priveasca cum se cuvine; Fericirea este Mama, cand zambeste linistita, mai ales pentru ca zambeste atat de rar, iar zambetul ei te mangaie pe inima; Fericirea este acel visitor incurabil si iremediabil pe care il numesti cu adevarat Tata; Fericirea e Bunica, care in ciuda destinului sta dreapta si indura vremea, isi albeste sprancenele si zambetul si-l pastreaza neschimbat, la fel ca si jovialitatea cu care-ti spune ca se simte bine, chiar si atunci cand tu sti ca o face ca sa-ti fie tie bine; Fericirea sunt acei parinti de imprumut, care se straduiesc sa-ti faca pe plac, de drag, cu drag, din dorinta de a nu te nemultumi; Fericirea e cumulul acela de oameni care simti ca vor sa-ti usureze viata, fie ascultandu-te, fie intelegand pasii tai prin viata chiar daca nu-s ai lor; Fericirea zace in cuvinte si pensule manjite cu roz, in obraji bucalati si in blanita moale; Fericirea este o felie de paine cu ou, prajita in ulei si data prin zahar pudra.

Fericirea e tot ce-ai putea tu sa-ti imaginezi ca este: roua diminetii, pisica care toarce, Hortensia care a inmugurit, vlastarul care tocmai a crapat pamantul si-a iesit la lumina in ciuda frigului, a zapezii… Fragilitatea naturii este atat de puternica totusi, si-ti inspira dorinta de a fi fericit pentru ca in ciuda ciudei, esti viu, respiri, simti, iubesti, creezi si mai presus de toate, crezi ca ai invatat cum sa fi fericit!

Advertisements

Ganduri catre Andru, sau, Idealistul Realist

Astazi, mai mult decat oricand, si poate datorita a tot ce se intampla in sanul nostru si in jurul nostru in ultima perioada, iti scriu chestii J. N-ar fi prima oara cand iti scriu chestii pentru viitor, dar azi simt sa le scriu public in speranta ca si altora le vor fi de folos. De prisos nu-ti poate fi niciodata nicio informatie de la nimeni.

De cand ma stiu mi s-a zis ca-s idealista! Da sunt! Mi s-a zis ca-s prea scrupuloasa, dura si directa! Si asta sunt! Si oricat de greu este sa fiu asa, in adancul meu imi doresc sa fi si tu mare parte din ce sunt eu. Si asta da, se numeste vanitate, narcisism, sau numeste-o cum iti vine mai usor. Imi doresc ca peste 10, 20, 30 de ani, sa pot fi libera si deschisa cu tine asa cum sunt azi! Imi doresc sa te pot privi cu capul sus si sa vorbim ca doi oameni care isi transmit emotii, care isi impartasesc gandurile, nu doi oameni care doar vorbesc! Si-mi doresc sa nu calci niciodata pe cadavre, dar uneori sa sti sa le ocolesti. Imi doresc cu ardoare sa devii acel idealist realist care stiu ca zace in fiecare dintre noi, dar rareori iese la lumina.

Si daca te intrebi, oare cum o fi sa fi idealist si totodata realist, pentru ca in prima faza ideilea astea doua se contrazic, crede-ma pe cuvant ca nu. Nu se contrazic!

E frumos sa ai idealuri, dar nu le face prea nobile. Nu mai traim demult in Frumoasa din Padurea Adormita. Daca chiar iti doresti un basm realist, incadreaza-te mai degraba la Sarea in Bucate!

Mi-ar placea sa crezi in schimbare, mi-ar placea sa lupti pentru schimbare, mi-ar placea sa stiu ca nu te blochezi in tipare impuse de altii. In acelasi timp, mi-ar placea sa stii ca schimbarea incepe de la tine. Fa tu, ce crezi ca e bine pentru tine si cei din jurul tau, fara sa te raportezi la un adevar absolut pe care ti l-ar putea impacheta si vinde cineva. Mai presus de toate, Gandeste! Nu fi umit de ce se intampla in jurul tau! Nu fi surprins de nimic! Lupta incepe in tine! In a realiza ca tu esti promotorul vietii tale, ca tu esti unicul regizor, in ciuda evenimentelor care se petrec in jurul tau, in viata ta sau in tine! Lupta cu tine! Lupta cu ziua de azi, lupta cu ziua de maine, lupta sa-ti pastrezi sanatate mentala, in primul rand, crede-ma, ea e de baza! Vrei schimbare, fa-o! Nu te ajuta cu nimic sa critici, te ajuta sa faci! Nu te opri din a crede! Crede ca tu poti sa opresti apa cand nu ai nevoie de ea chiar daca cei din jurul tau nu o fac! Crede ca poti consuma mai putin din orice, consumul nu te face fericit a la longo! Crede ca nu contezi doar tu sau doar generatia ta sau doar cei ce traiesc odata cu tine. Contam toti, inclusiv cei ce urmeaza. Iubeste-ti planeta! Fii idealist!

Nu uita in acelasi timp sa te iubesti si pe tine! Fii realist! Dragostea nu e roza de cand se naste si pana mor protagonistii! Femeile nu raman etern frumoase si tonifiate, ajuta-ti femeia sa-si pastreze frumusetea! Mos Craciun nu traieste la Polul Nord, ci in ochii fiecarui copil care primeste un cadou! Mos Craciun nu traieste nici in consumul inutil de energie electrica cand se aprin mii de beculete in zonele in care oamenii au, de toate si mai ales fantezii publicitare de Craciun! Nu ai nevoie de brad in casa, crede-ma, ai mai multa nevoie de oxigen! Dumnezeu nu traieste nici in biserici, nici in moschee, nici in sinagogi, Dumnezeu traieste in tine, in fiecare fapta buna pe care o faci! La polul opus, in fecare tacere atunci cand ar trebui sa iei atitudine si in fiecare fapta buna pe care alegi sa nu o faci, acolo moare Dumnezeu!

Nu critica ce nu cunosti! Nu iubi pe cine nu te iubeste! Pleaca de la premisa ca toti sunt relativ de buna credinta dar ofera-ti o marja de eroare, inclusiv tie! Te vei surprinde, fii pregatit! Invata sa te si ierti!

Fii Realist! Copiii tai nu vor fi perfecti! Iubeste-i asa cum sunt si ghideaza-i in a deveni adulti fericiti, nu copii razgaiati! Mai presus de orice, spune-le ca-i iubesti si iubeste-i, chiar si atunci cand ei iti zic contrariul! Nu crede tot ce auzi! Nu lua totul in serios, se sfarseste mult prea repede si nu merita! Fii temperat! Nu dispera! Gandeste liber! Pune la fund ce se zice despre tine! Invata sa refuzi! Fa cat poti, cand poti, daca poti! Invata ca nimic nu este imperativ, mai putin respiratul! Poti bea din paharele de cristal, in fiecare zi din saptamana! Daca se sparg, tine minte ca si la fabrica de cristale oamenii au nevoie de slujbe. Pe de alta parte nu te sfii sa-ti servesti musafirii in pahare de plastic, daca n-ai chef sa speli vase. Respectul nu sta in vesela! Respectul sta in timpul petrecut impreuna ci in felul in care il petreceti! Nu judeca oamenii in functie de cum sunt imbracati, dar nu uita ca tu vei fi judecat dupa asta. Imbraca-te curat si ingrijit! Mai presus de orice, imbraca-te asa cum iti place tie! Asuma-ti asta!

Nimeni nu te iubeste neconditionat!Cu exceptia parintilor, daca ai noroc de parinti normali! Slava Domnului, tu ai! Nu-ti face iluzii! Nu exista un suflet pereche! Exista atatea cate esti tu dispus sa bagi in sufletul tau. Nu toti oamenii sunt de cacat, iar tu nu esti perfect, asa ca lupta cu tine. Lupta cu invidia pe care o simti uneori, lupta cu tentatia inutila, lupta cu frustrarea. Frustrarea te va face un batran uracios! Nimanui nu-i plac batranii uraciosi! Accepta-i asa cum sunt, pentru ca frustrarea nu se naste din prea mult bine.

Creaza-ti idealuri proprii! Nu te ghida dupa norme de conduit impuse. Astea s-au schimbat prea mult si mult prea des de-alungul istoriei! Crezi in tine! Daca nu o vei face tu, nu o va face nimeni pentru tine! Tinde spre perfectiune dar accepta faptul ca nu esti perfect! Straduieste-te! E maximul pe care il poti face! Nu le cere celor din jur mai mult decat iti pot da, tu da-le mereu putin mai mult decat ti-au dat ei! Fi bun cu cei necunoscuti, pana ii cunosti, apoi, fii cu ei asa cum merita!

Priveste cu rezerva tot ce ti-am scris eu aici! Andru, mai presus de orice, Gandeste liber!

De 3 ani Hai Hui prin viata!

Pentru ca scriam acum 3 ani ca am trait 30 inainte: calculati, organizati, meticulous, fara abateri; pentru ca acum 3 ani, cu schita celor 30 in mana, am privit deznadajduita cum lucrasem meticulous ca un chirurg si bifasem tot ce imi pusesem in plan, deci, nu mai era nimic de adaugat si nu-mi dadeam seama cum ajunsesem sa fac tot ce-mi propusesem dar senzatia nu era cea pe care mi-o imaginasem; pentru ca undeva pe drum ma pierdusem, sau defapt nici nu ma cunoscusem nicicand; pentru ca am scris acum 3 ani ca ma las in bataia vantului o perioada, ca ma las purtata de val; pentru ca hai huiesc de 3 ani prin viata, am decis sa scriu despre ce am invatat si cum a fost si este si cine stie poate, cat va mai fi, asa.

De 3 ani Hai Hui prin viata, in ritm de muzica, am descoperit ca daca nu ai asteptari asa de mari de la tine poti face mai multe. Am descoperit ca atunci cand te iei la misto, ai tupeul sa scrii, sa pictezi, sa filosofezi, pentru ca in esenta nu faci nimic serios, faci doar ceva ce-ti place, si nici nu-ti trece prin cap ce rezultat va iesi pentru ca nu asta e scopul. Asa ca da, rezultatul poate fi de 1000 de ori mai bun decat atunci cand planuiesti, pentru ca in esenta nu te stresezi pe rezultat, nu te concentrezi pe produs, ci te bucuri pur si simplu de excursia pe care o faci pana la produsul finit.

De 3 ani Hai Hui prin viata, am invatat ca ceea ce-mi zic sau imi fac oamenii, nu spune nimic despre mine, ci despre ei. Am invatat sa ignor, sa inteleg, sa tolerez, sa ma conserv. Am invatat ca daca nu-mi place pot sa plec, ca daca nu vreau pot sa refuz, ca daca am chef pot sa plang sau sa rad, fara sa fiu nevoita sa dau explicatii. Am invatat ca Champagneia cu, capsuni poate face minuni intr-o seara mohorata, ca muzica buna poate schimba orice stare de spirit si ca in ciuda umanitatii dezumanizate, mai exista inca oameni frumosi, vii, cutezatori, altruisti.

De 3 ani Hai Hui prin viata, am zambit mai mult si am comunicat cu mult mai multi oameni, pentru ca atunci cand esti mai indulgent cu tine insuti, tinzi sa fi mai indulgent si cu cei din jurul tau. Am invatat ca toti ne dorim sa fim iubiti, intelesi, acceptati, iar singura diferenta este ca unii dintre noi o exprimam mai bine iar altii inca nu au reusit sa ajunga acolo, dar sunt pe drum.

De 3 ani Hai Hui prin viata, am invatat sa dau mai mult si sa astept mai putin, dar si sa cer atunci cand se impune a fi cerut, am invatat sa ma bucur de ceea ce am, sa-mi doresc mai mult de la mine si sa ma agat mai putin de iluzii inoculate de altii. Am invatat ca nu tot ce vad trebuie sa am, ca nu tot ce vad e neaparat asa cum vad eu, ca nu tot ce simt este etern.

De 3 ani Hai Hui prin viata am invatat sa prioritizez mai bine ce e important si ce mai putin, pentru ca sunt om si n-am timp de toate, iar asta e chiar OK. Am invatat sa fac ce pot, cand pot, cum pot, daca pot. Ce nu pot, nu ma bantuie. In mare, am invatat ca foarte important e sa fac ce vreau, pentru ca altfel chestia asta chiar s-ar putea sa ma bantuie.

De 3 ani Hai Hui prin viata mi s-a adeverit zicala aia ca “nu aduce anul ce aduce ceasul”, am intalnit cei mai minunati oameni si asta poate pentru simplul fapt ca m-am oprit sa-i privesc, sa-i admir, sa-i ascult, ceea ce inainte nu gaseam timp sa fac.

De 3 ani Hai Hui prin viata, am facut niste chestii misto, am avut rabdare sa le fac, m-am aventurat sa le fac si am asteptat sa fie asa cum ar trebui sa fie, pentru ca am realizat ca uneori oricat ne-am dori si ne-am stradui sa fie bine, trebuie sa avem rabdare si calm, ca sa ajungem in momentul ala, in care e bine.

De 3 ani Hai Hui prin viata mi-e bine, mi-e cald, mi-e verde, mi-e vesel, mi-e vis. Am de toate si mi-e suficient. Habar n-am in continuare ce vreau sa fac mai exact, nici nu m-am gandit prea mult la asta. Ma ghidez neincetat dupa ce stiu ca nu-mi place si nu vreau, in rest, va fii bine!

Daca ar fi sa ma gandesc la ceva ce mi-as mai dori, singurul lucru care-mi vine in minte e o masina de facut inghetata.

De 3 ani, Hai Hui prin viata!

Pe varful Omu :)

Lumea asta e o lume a invingatorilor! Fa orice ca sa invingi! Calca in picioare, scuipa, zambeste, fa-te cunoscut! Lucreaza la “imagine”! Cladeste-ti “brand-ul personal”! Fa-ti “marketing”! Si nu uita: “Vinde-te”! Apoi, invinge! Toata lumea o sa te aclame, o sa te laude, o sa-ti cante in struna si o sa-ti zica cat de minunat esti, pana ce insasi tu, invingatorule, vei crede asta! Cel mai important insa: lumea iti va zimbi! In fata, evident! Stai linistit, sunt suficienti cei care vor fi orbiti de poleiala ta, pentru ca deh, soarele rasare in orice conditii, iar cei ce te privesc cu admiratie, vor fi entuziasti de propria lor reflexie distorsionata din cutele scutului tau de tinichea.

Intr-o lume saraca se cere sa invingi tu! Pentru ca intr-o lume saraca cu duhul, jocul chiar nu mai conteaza! Jocul este facut ca sa trisezi! Invinge!

Te cutremuri?! Ridici din spranceana mirat?! Atata timp cat nu te declari in gura mare in oglinda, ca fiind incoruptibil, nu te mai cutremura! Se cutremura suficient pamantul in fata invingatorilor!

Ganduri de femeie

Iti vad ridurile triste de deasupra sprancenelor mustacioase, si-as vrea sa le sterg cu-n burete. Iti aud glasul mintii care freamata mereu, straduindu-se sa ne fie mai bine.

Iti aud respiratia greoaie cand adormi, si te simt cand tresalti in vis. Dumnezeu stie ce visezi, nici macar tu nu sti. Iti privesc doar prin bezna ploapele care tresalta sub impulsurile pe care mintea ta le creaza si te mangai, in speranta ca vei simti ca nici in vis nu esti singur.

Te trezesti greoi si morocanos. Te gandesti mereu la ce te asteapta cand iesi pe usa aia de otel si intri pe cea de sticla. Iti porti uniforma cu amaraciune si ma straduiesc sa-ti transmit lucruri bune cu privirea. Iti zimbesc fortat uneori, in speranta ca-ti va lumina ziua.

Te sun rar ca sa nu te deranjez, iti pun din ce in ce mai putine intrebari ca sa nu te sacai, iti scriu mult si des tot ce vad, simt si sper pentru tine.

Sper sa-ti vad mai des licarul din privirea aia beata atunci cand te imbeti. Sper sa-ti privesc cat mai des colturile gurii atunci cand se arcuiesc in sus, atunci cand te uiti la desene animate. Sper sa-ti admir gropita din obraz de 1000 de ori pe zi pentru ca se vede doar atunci cand razi. Sper sa-ti pot reproduce senzatia pe care o ai atunci cand te intorci duminica de la joc, pentru ca aia e senzatia ta maxima de implinire, placere si relaxare.

Traim in aceeasi lume, pe care uneori o percepem diferit. Traim sub aceeasi umbrela de negura meschina si vanitoasa si visam la fel. Eu visez mai mult, tu ma cobori cu picioarele pe pamant, ca mai apoi eu sa te iau iar de mana si sa te ridic la cer. Priveste iti zic, si-ti arat tot ce ai putea sa ratezi. Si te bucuri, si ma bucuri, ca privesti, cand ai puterea sa privesti.

Aici, acum, azi, maine, si peste 100 de ani sunt tot aici sa-ti astept suspinul, sa-ti sarut ridurile alea triste de pe frunte, sa-ti zic ca va fi bine chiar daca habar n-am, sa-ti ascult frustrarea nerostita si sa-ti aduc mereu aminte ca aici, acum, azi, maine, totul e efemer.

Dezamagire si Speranta

Cautand ce-i mai frumos in oameni, risti sa gasesti ce-i mai urat. Asta nu inseamna ca trebuie sa incetezi a cauta!

Jumatate din ceea ce spun, nu intereseaza pe nimeni. De aceea, scriu! Peste jumatate din ceea ce scriu, nu intereseaza pe nimeni. Asta nu o spun nicidecum cu tristete. Absolut tot din ceea ce simt, gandesc si vad, inr-un fel sau altul, trebuie sa iasa la lumina, pentru ca altfel, as exploda. In vanitatea mea cu care ma straduiesc sa lupt zilnic, nici nu mi-as dori sa fiu citita de mase. In vaintatea mea de muritor, mi-as dori sa fiu citita de cine simte, intelege si vede tot ce iese din mine, la lumina.

Intr-o cautare continua de real, natural, naivitate si empatie in lumea ce ma inconjoara, n-am cum sa nu ma lovesc de dezamagire. Dezamagirea este probabil, intr-o astfel de cautare, o stare semi permanenta, cu mici ragazuri pe alocuri. Uneori, intr-o astfel de cautare te inseli, uneori te bucuri si de multe ori, traiesti o simpla stare de dezamagire, cu care, te-ai obisnuit. Te scufunzi intr-o pelicula de deceptie, iti anihilezi partial simtamintele cu o pensula plina de culoare pe o placa de lemn, privesti rasaritul, te minunezi si contemplezi la cat de minunata e luna vazuta prin ceata, te cuibaresti langa un pui de om, unde in permananeta reusesti sa regasesti realul, naturalul, naivitatea si empatia, si-ti trece.

Te intrebi uneori de ce te-nvarti in cercuri, si revii la aceleasi tipare. De ce sa cauti mereu ce slabe sanse ai sa gasesti?!

Pentru ca, incetand a cauta, incepi sa accepti. Incepand a accepta, incetezi sa speri. Incetand a spera, te transformi. Transformandu-te, iti pierzi realul, naturaletea, naivitatea si emaptia.

Dezamagirea nu este decat reversul monedei sperantei. Unde dezamagirea nu mai este acceptata, speranta moare.

De aia 🙂

Roboteii

Tin minte ca prin generala aveam o profa pe care n-o sufeream. Intr-o zi a zis o chestie insa, care a ramas cu mine pana in ziua de azi: zicea ea ca, adultii sunt mai toleranti si mai deschisi la minte decat adolescentii, pentru ca nu sunt atat de limitati in modul de a se imbraca, in muzica pe care o asculta sau in ceea ce fac, precum adolescentii. Zicea ea ca normele sociale ale adolescentilor sunt mult mai stricte, si pentru a te incadra in ele, trebuie sa te supui orbeste, pentru ca altfel esti exclus din grup, ceea ce, in opinia ei, la adulti nu se mai intampla, datorita maturitatii. La momentul respectiv, eram convinsa ca are dreptate. Normele alea sociale stricte despre care vorbea, erau acolo, prezente, reale si le percepeam. Privindu-i pe ai mei, ca si primele mele modele de adult, imi dadeam seama ca ei intredevar nu puneau atat de mult pret pe norma sociala. Pana aici!

Au tot trecut anii, si am asteptat maturizarea celor din jurul meu, am asteptat caderea barierelor, am asteptat ca normele sociale sa devina mai putin riguroase, am asteptat ca toti sa treaca de etapa adolescentina si sa se relaxeze mental intr-un asemenea hal, incat sa devina liberi: liberi sa gandeasca, liberi sa se opuna, liberi sa li se rupa de norme vestimentare, de norme de eticheta, de norme si coduri sociale. Am asteptat degeaba! Profa gresea: normele nu se relaxeaze, normele se transforma, doar in alte nrome! Si toti, sau majoritatea, devin robotei!

Zilele trecute stateam cu Andru la coada la doctor, la o clinica privata. Harmalaie mare, coada lunga. Ajunge pe coridurul nostru un cuplu: el tiplat in camasuta mov, cizmulite maro din piele intoarsa, vestuta peste camasuta, fata de frustrat pe la vreo 35-40 de ani (eu inca privesc adultii cu ochi de pustoaica); ea, o acritura care n-a fost frumoasa niciodata, imbracata cu sacouas negru, cizme piele, fusta neagra, privire aroganta si malitioasa (cred ca ii mananca zilele frustrartului). El o roaga spasit sa-l lase sa iasa la tigara, ea raspunde taios: “Stai aici cu mine!” El ramane. Amandoi fac parte dintr-o norma sociala bine stabilita: middle management romanesc, situatie materiala mediu++, imbracati ca la carte fara strop de personalitate. O dinamica de cuplu de-ti venea sa-l iei pe el de mana si sa-i plangi de mila. Dupa cateva minute de la venirea lor mi-am amintit de profa din generala si-mi venea s-o sun sa-i zic: “Hai incoace, hai sa vezi roboteii adulti!”

Se constrang sa fie ceea ce nu sunt, sa constrang sa arate asa cum nu le este menit, se constrang sa traiasca o viata ce le-a fost impusa de un sistem bazat pe consumerism, se constrang unul pe altul sa se suporte pentru ca asa se face, asa se cere, asa se vrea. Ei sunt produsul expectantelor cladite pe ani de reclame TV, pe mii si mii de evenimente sociale cu staif, pe indoctrinarea mentalitatii occidentale, care se bazeaza pe robotizare a unor indivizi unici, pe incurajarea spiritului de turma in loc de viziune proprie.

De multe ori ma gasesc in multime, in diverse locuri, ma opresc, fie ca sunt oameni care doar trec ocupati pe langa mine sau fie ca-s la o masa mare unde oamenii vorbesc te miri ce lucruri lipsite de semnificatie, si ma intreb: “Oare toata lumea e hipnotizata? Toata lumea doarme? Daca bat din palme se trezesc?! Oare toti sunt atat de oribi sa nu-si dea seama in ce se scufunda?!”

Cand ajung acasa deschid usa de la intrare, privesc a doua treapta pe care scrie: “Suntem Reali!”. In momentul ala stiu ca am ajuns unde trebuie! Aici e liniste, sau cearta, e veselie sau furie, e pace sau razboi, dar intotdeauna ma pot baza pe faptul ca e viata reala! E ceea ce e, ceea ce simti, ceea ce gandesti, liber, fara masti, fara compromisuri, fara eticheta, fara “trebuie”, fara constrangeri, fara robotizare! Aici nu mimam toleranta, aici ne-o impunem si ne luptam cu noi insine pentru a-i tolera mai mult pe cei de langa noi! Aici ne toleram intr-o anarhie empatica!